- noul guvern, între Faust şi Costăchel Gudurău -
Naivă cum e, presa internaţională a comentat căderea guvernului în România găsind explicaţii raţionale. De exemplu, măsurile de austeritate. S-au făcut chiar comparaţii cu alte ţări europene care s-au confruntat cu demisia guvernelor. Dacă citeşti comentariile gazetarilor străini, ajungi la concluzia că, la fel ca în alte state, în România lunga perioadă de austeritate a condus la nemulţumire populară, iar politicienii – aleşii poporului, care îi reprezintă în parlament pe cetăţeni şi le exprimă interesele – au luat act de starea generală de nemulţumire şi au decis că e nevoie de o schimbare.
DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe anSimplu, logic şi clar, nu? Din această perspectivă, părem o democraţie normală, nu văd de ce am ţine-o una şi bună cu „excepţionalismul românesc“ în linie negativă. Nu văd de ce am vorbi atît despre „trădare“ şi „traseişti“. Dacă ne uităm la explicaţiile date de parlamentarii PDL care au trecut în tabăra adversă, găsim în ele un buchet de revelaţii majore, tone de principii asezonate cu pulsiuni irepresibile ale conştiinţei, sete de adevăr. Unul a spus că „s-a săturat de minciuni“, altul că „în PDL lipseşte exerciţiul democratic“. Sorin Frunzăverde spusese deja, cînd a trecut la PNL, că PDL a creat un „stat poliţienesc“. Iar după ce şeful său de partid, Gabriel Oprea, s-a grăbit să declare că partidul va susţine noul guvern, Neculai Onţanu de la UNPR a punctat grav, serios şi oarecum faustic: „Ne-am lepădat ca de Satana“. Mefistofelicul Emil Boc şi partidul său au adus, crede primarul sectorului 2, „un atentat grav la adresa vieţii şi a siguranţei oamenilor“. Membrii UNPR, care au susţinut atîta amar de ani guvernul PDL, au fost nişte bieţi prizonieri pe care diavolul Băsescu, prin tertipuri şi farme
