În Grecia, alegerile legislative anticipate din 6 mai aduc la urne circa şapte milioane de electori şi vor defini viitorul ţării pentru următoarele decenii. Instabilitatea politică generată de grava criză economică a modificat peisajul politic, dar a întărit dreapta, considerată favorită în ultimele sondaje.

Grecia traversează o criză economică şi financiară fără precedent, ce a antrenat bulversarea tuturor structurilor sale, şi în special ale instituţiilor politice, şi a fragmentat societatea civilă. Grecii, afectaţi de austeritate şi dezamăgiţi de politica guvernelor din ultimii doi ani, îşi pun speranţe în formaţiunea de dreapta, Noua Democraţie, condusă de Antonis Samaras, dar ar putea vota şi cu partide de extremă dreapta sau extremă stânga, ceea ce ar aduce în scenă arbitrii care riscă să paralizeze ţara. Alegerile anticipate sunt calificate de analişti drept un scrutin istoric pentru că se va alege calea care va asigura poziţia Greciei în Uniunea Europeană şi în zona euro, calea asanării economiei şi reformele structurale.

În competiţia electorală sunt înscrise 32 de partide, cu 9 mai multe decât la precedentul scrutin din 4 octombrie 2009. Principalele două partide politice - Noua Democraţie (ND, dreapta) şi Pasok (socialist) - sunt acuzate că nu au gestionat bine ţara şi au pierdut o mare parte din credibilitate. Populaţia are adesea impresia că dacă se diminuează salariile sau pensiile şi sunt puse în lucru numeroase reforme, elitele politice şi economice îşi păstrează privilegiile. Semn al tensiunilor din societatea elenă, nici una dintre formaţiunile politice mari nu a făcut campanie deschisă înaintea alegerilor. Fie că este vorba de Pasok sau de ND, nici unul dintre marii tenori ai clasei politice nu s-a aventurat în arena publică, de frică să nu fie abordat violent. Aceste două partide au un punct comun - reprezintă tabăra „da"-ului fa