Fiorentina-Novara 2-2 va rămîne în istorie. Un banal meci din tot mai prăfuitul campionat italian intră în analele fotbalului nu datorită faptului că Fiorentina a întors rezultatul de la 0-2, ci din cauza scurtei reprize de box oferite de antrenorul Delio Rossi. Domnul Rossi, tip respectabil altfel, şi-a luat la bătaie un jucător în momentul în care acesta din urmă a aplaudat în bătaie de joc, ridicînd în aer şi degetul. Rezumînd, sîrbul Ljajici a sărit peste cal, iar Delio Rossi şi-a pierdut minţile. La gestul golănesc al fotbalistului, reacţia antrenorului a fost aceea a unui om nebun.

Conducătorii Fiorentinei au reacţionat prompt şi l-au demis pe Delio Rossi la numai cîteva ore după incident. Nu am auzit deocamdată ce măsuri s-au luat împotriva imaculatului Ljajici, dar am convingerea că fotbalistul va scăpa mai ieftin decit pedagogul lui. Nu sîrbul este însă personajul principal al întîmplării, ci omul care i-a administrat corecţia îngeraşului cu crampoane, care, negreşit, îşi va acuza fostul antrenor de agresiune. Şi de importante traume psihice.

Să nu fim ipocriţi, despre antrenori care îşi bat jucătorii am tot auzit. La noi cel puţin circulă adevărate legende de vestiar, iar tehnicienii despre care se ştie că îşi altoiesc (simţiţi ce eufemism frumos?) jucătorii sînt priviţi cu un soi de respect cuvenit doar bărbaţilor puternici. Nici fotbalul mare nu duce lipsă de justiţiari cu carnet de antrenor. Sir Alex a început să fie venerat de-abia de cînd gheata aruncată de el a aterizat în capul lui David Beckham. Bine, bine, şi care-i treaba? Păi nimic special, doar atît că, tratată cu bîndeţe, violenţa coboară din tribune şi se propagă în teren şi pe băncile tehnice. De la suporteri pînă la antrenori cu aer de academicieni ca Arsene Wenger, cu toţii sînt din ce în ce mai nervoşi. Pe arbitri, pe adversarii care nu se predau, deşi nu mai au nici o şansă