Televiziunea de orientare conservatoare Fox revenea, dupa dezbaterea de miercuri, asupra transformarii miraculoase a lui Francois Hollande. Costum cu o croiala eleganta, ochelari patrati fara rama, un mijloc mai suplu, o ascutime faciala care-i da un aer de autoritate, o incruntare studiata care-i sade bine unui pretendent. Un om cu disciplina si talentul de a se distanta de propriu-i trecut.

Un trecut care-i conferise o reputatie de functionar cenusiu, de eterna vioara a doua, de birocrat abil dar slab si nehotarit, de om al culiselor, de marioneta intr-un partid pe care nominal l-a condus intre 1997 si 2008. Un tele-serial umoristic al epocii il poreclea "crema caramel". In 2007, decalajul de popularitate dintre el si fosta sa partenera, Segolene Royal, era de 30 de procente. Era anul in care doamna Royal piardea precedentele prezidentiale in dauna lui Nicolas Sarkozy.

Astazi, cel luat atunci in deridere drept "domnul Royal" are, in sondaje, un avantaj de sase puncte procentuale si toate sansele sa devina, duminica, presedinte al Frantei. Ce va face, ce poate sa faca Francois Hollande cu aceasta noua autoritate este intrebarea asupra careia se apleaca mass-media de aici.

Exista o tendinta naturala, observa un editorialist al cotidianului New York Times, de a promite exagerat in iuresul unei campanii electorale. La Francois Hollande, aceasta tendinta este extrem de pronuntata, si este insotita de o tendinta de a fi evaziv. "Un om al unitatii de nu si al claritatii" cum il caracterizeaza editorialistul New York Times-ului, Hollande a pus in centrul platformei sale electorale schimbarea, dar fara un plan concret, credibil, ancorat in realitatile dure ale unui sistem care nu promoveaza competitivitatea si care va avea nevoie de reforme structurale greu sau imposibil de introdus.

Vestea cea buna, anunta publicatia Christian Science