Vineri, 27 aprilie 2012, la Căminul Artei a avut loc vernisajul celei de-a şasea ediţii a Salonului Mic Bucureşti. Denumirea poate induce în eroare, prin echivalarea cuvîntului „mic“ cu termenul „minor“. De fapt, este vorba despre dimensiunea maxim admisă a lucrărilor, fie ele de desen, pictură, grafică, colaj, fotografie, obiect, instalaţie, sculptură şi lista poate continua oricît, atîta vreme cît ne situăm pe stabilimentele artei. Participarea se face pe bază de înscriere, cu condiţia ca expozanţii să fie membri ai Uniunii Artiştilor Plastici din România (excepţie făcînd, desigur, posibilii invitaţi de peste hotare) şi să se încadreze în tematica ediţiei. Datorită largii participări (peste o sută de artişti), mizînd pe bunăvoinţa cititorului şi pe privilegiile de comunicare ale perioadei în care trăim, cu tot respectul pentru expozanţi, nu vom reproduce lista acestora, care ar ocupa o mare parte din spaţiul acestui articol. Invităm, în schimb, publicul doritor la Salon, care va fi deschis pînă pe 8 mai. Provocările lansate anii anteriori au sunat astfel: „pictoBrand.Ro“, „Secţiuni“, „Familia CUBOID“, „Imaginea corpului uman versus Geometrii subiective“ şi „Fantasme“. Titlul de anul acesta, constituit într-o adevărată provocare, este „Ce-ţi trece prin cap şi-ţi iese pe mînă?“. Ceea ce intrigă în sintagma citată este prepoziţia „pe“; ne-am fi aşteptat să fie vorba despre lucrări care ies „din“ mîinile artiştilor. După cum am aflat de la curatorul expoziţiei, este vorba despre a cîştiga sau a pierde pe mîna ta, nu despre a produce obiecte cu „două mîini dibace“. În privinţa îndemînării tehnice, partea de măiestrie intră însă în sistemul de selecţie al evenimentului anual.

Discutăm, în continuare, cu artistul-curator Ionuţ-Theodor Barbu, care a avut amabilitatea de a ne împărtăşi viziunea sa în ceea ce priveşte iniţierea şi organizarea evenimentului la ca