Yoshihiro Katayama este numărul doi în Ambasada Japoniei de la Bucureşti şi cunoaşte România încă din 1981, când a venit pentru prima dată aici, la debutul carierei sale diplomatice. A sprijinit de-a lungul celor 11 ani pe care i-a petrecut la Bucureşti investiţiile japoneze, dar mai ales programele finanţate de Tokyo pentru modernizarea ţării. Este fascinat de România, deşi a trăit în anii '80 aproape în aceleaşi condiţii ca bucureştenii.
Povesteşte, zâmbind, că în primii săi cinci ani petrecuţi în România a văzut doar de două ori banane, iar primii săi doi copii care s-au născut în primul mandat de diplomat dormeau într-o cameră în care temperatura abia atingea 11 grade. Yoshihiro Katayama munceşte mult, nu la fel de mult ca la Tokyo, unde stă de obicei la biroul de la Ministerul de Externe până la 12 noaptea, după cum mărturiseşte. În orice caz, aproape zilnic, seara târziu, după ce-şi termină treburile, se antrenează - este campion naţional la dans sportiv. Participă regulat la competiţiile organizate în diverse oraşe din România şi întotdeauna călătoreşte cu trenul, în ciuda surprizelor nesfârşite pe care i le oferă CFR.
Cum aţi ajuns să vorbiţi limba română atât de bine?
Yoshihiro Katayama: Povestea începe chiar cu examenul meu de admitere în Ministerul de Externe de la Tokyo. Înainte să intru în minister, mi s-a cerut să aleg cinci limbi preferate, iar una dintre ele urma să fie destinată diplomatului. Ştiam bine engleza, dar am înşirat printre preferinţe şi limba română, deşi nu ştiam nimic despre România şi nici despre Europa de Est.
Deci aţi adăugat limba română pe formularul de concurs din întâmplare.
Y.K.: Aş spune mai degrabă că din curiozitate. Dar, datorită faptului că am trecut şi limba română în sfera mea de interes, am fost trimis la 23 de ani la Bucureşti. În 1980 am intrat în diplomaţie, iar în iulie 1981 am
