Repartizat profesor la Blaj în toamna anului 1965, după absolvirea Filologiei clujene, m-am bucurat să cunosc în orăşelul de venerabilă tradiţie culturală, profesori, scriitori şi publicişti blăjeni din perioada interbelică. Dintre aceştia, despre profesorul Ştefan Pop (1881-1970), aflasem de la „oameni vechi şi bătrâni”, cum zice cronicarul, că fusese gazda lui Caragiale la Blaj, la Serbările Semicentenarului ASTREI din vara anului 1911.

Din dicţionarul biobibliografic Dascălii Blajului (Editura Demiurg, 1994) aflăm sumare date biografice despre Ştefan Pop. S-a născut la Teiuş, în anul 1881, într-o familie de ţărani. Termină teologia la Budapesta în 1905 şi Literele tot acolo, în 1909. Între 1905-1906 este „subprefect” (pedagog, în limbajul şcolar de azi) la internatul Liceului „Sf. Vasile” din Blaj, apoi, timp de doi ani, între 1907-1909, este catehet la Budapesta, timp în care îşi pregăteşte şi obţine licenţa în Litere. Din 1909 până în 1919 este profesor la Şcoala Normală de Învăţători din Blaj. În această perioadă, în vara anului 1911, îl găzduieşte pe Caragiale, sosit la Blaj alături de alţi scriitori şi artişti români la aniversarea semicentenară a ASTREI. Din 1919 până în 1942, când s-a pensionat a fost profesor de limba română, istorie şi geografie la liceul blăjean şi aproape un deceniu (1921-1937) directorul acestuia, remarcându-se, aşa cum ne spun anuarele şcolare, ca un îndrumător pedagogic atent şi colegial şi ca un bun administrator al şcolii. Trecerea lui la cele veşnice în 1970 a fost aproape neobservată, pentru că din generaţia lui mai trăiau puţini, iar pentru cei tineri era un necunoscut. Ion Brad, elev pe atunci la Şcolile Blajului, pe care le-a evocat adeseori, îşi aminteşte că făcea lecţii interesante, atrăgătoare, dând o deosebită atenţie educaţiei patriotice a elevilor.

În toamna anului 1968 l-am căutat pe strada, pe atunci n