In contextul duelului electoral dintre Nicolas Sarkozy şi François Hollande, partenerele de viaţă ale celor doi, Carla Bruni Sarkozy şi Valérie Trierweiler au jucat un rol discret din punct de vedere mediatic. Presa s-a interesat însă în special de Valérie Trierweiler, mai puţin cunoscută de marele public, dar care are şanse să devină prima doamnă a Franţei, evident în cazul cîştigării alegerilor prezidenţiale de către François Hollande.

Aş începe prin a aduce un elogiu unei legi nescrise din Franţa în vitrutea căreia între viaţa privată şi cea politică există o linie de demarcaţie pe care mediile de informare le respectă totuşi cu multă decenţă. Un om ca François Hollande, care a dat dovadă de prea puţin respect pentru instituţia căsătoriei, care a avut patru copii cu o precedentă parteneră de viaţă pe nume Ségolène Royale, şi care din 2006 trăieşte cu o altă femeie pe nume Valérie Trierweiler care şi ea are trei copii dintr-o legătură precedentă, un astfel de om n-ar fi avut nici o şansă să devină candidat la o funcţie prezidenţială în Statele Unite de exemplu, sau candidat la funcţia de prim ministru în Marea Britanie.

Franţa rămîne, din acest punct de vedere, un exemplu unic. Absolut nimeni, nici măcar adversarii săi cei mai înverşunaţi, nu i-a adus vreun reproş moral lui François Hollande că s-a îndrăgostit la un moment dat de o altă femeie, după cum nici lui Nicolas Sarkozy nu i s-a adus vreun reproş că a divorţat în plin mandat prezidenţial.

Să revenim însă la Valérie Trierweiler, în vîrstă de 47 de ani, născută Massonneau, la Angers, într-o familie unde a fost al cincilea copil din şase. După studii de istorie şi ştiinţe politice, ea şi-a început cariera de jurnalistă în 1988 şi a fost, o vreme, critic litrerar… Cu François Hollande s-a întîlnit profesional vorbind în contextul alegerilor prezidenţiale din 1988, dar relaţia l