Sunt lucruri cu care, in sfarsit!, in Romania de azi, chiar nu se mai poate glumi.
Mai bine mai tarziu decat niciodata! Lumea s-a saturat sa mai fie luata de proasta si de naiva, s-a saturat sa inchida ochii la excesele politicului si administrativului, in vreme ce indura cu stoicism efectele crizei. Lumea s-a saturat de vorbe goale si de cinism vandut la pret de pragmatism. Oamenii s-au saturat de compromisuri in detrimentul interesului public si national si nu mai vor, nici in ruptul capului, ca resursele naturale ale tarii sa fie privatizate pe nimic. Asta nu au inteles, nici in ultimul ceas, presedintele Traian Basescu si premierul Mihai Razvan Ungureanu. Si tocmai asta au inteles si au speculat la maximum membrii fostei opozitii din USL.
Felul in care a fost rasturnat in Parlament Guvernul Ungureanu, cu tradari si traseisme de culise, e, desigur, discutabil. Dar argumentul motiunii e indiscutabil. Caci, cedand gratuit, imoral si ilegal, in fata partenerilor UDMR-isti de coalitie, in cazul Universitatii de Medicina si Farmacie de la Targu Mures, MRU si colegii sai isi compromisesera din start prezumtia de buna credinta, data de opinia publica, in momentul investiturii. Marsand apoi la periculoasele teme prezidentiale, privitoare la fructificarea resurselor naturale, premierul MRU a lasat mereu impresia deranjanta de sef al unui guvern de serviciu, pus sa execute cu zambetul pe buze ultimele obsesii de la Cotroceni. Privatizarea grabita a Cupru Min si condamnabila toleranta cu care a fost tratata problema gazelor de sist lasau sa se intrevada o cedare finala si in cazul exploatarii aurifere de la Rosia Montana. Fara sa aiba legitimitate electorala si cu doar cateva luni inaintea unor alegeri cruciale pentru PDL, Mihai Razvan Ungureanu a intrat pe o spirala de ignorare a sensibilitatilor opiniei publice, greu de inteles. Asta avea sa-i si aduca, de
