Ingredientele bucuriei
- In lumea posaca si pusa pe harta a televiziunilor romanesti, in care se rade scrasnit si se zambeste doar a batjocura, tu risipesti latifundii intregi de veselie autentica, o exuberanta care se potriveste de minune cu primavara. De unde ti se trage rasul asta molipsitor? E mostenit pe linie de familie sau exersat?
- In cazul meu, veselia si optimismul sunt niste atribute native: sunt o Geamana care se bucura, in fiecare clipa, de orice. Daca vad un rasarit de soare, o gargarita care inainteaza pe un fir de iarba sau un copacel inflorit, eu ma bucur din tot sufletul. Un dar minunat de la Dumnezeu, pe care ma straduiesc sa-l sporesc, cautand dinadins partile frumoase ale vietii, micile bucurii de care lumea e plina, cu conditia sa stii sa le vezi. Nici eu n-am ajuns la ele asa de usor. Le-am descoperit abia dupa ce-am coborat pe treapta cea mai de jos a haului in care ajunsesem, din cauza unei cumplite depresii post-natale, care m-a lovit dupa nasterea celui de-al doilea copil.
- Si cum ai reinvatat bucuria?
- Toate ingredientele de care aveam nevoie ca sa ma spal de negreala din mine mi-au fost trimise in cale. Azi am citit o carte ("Adevarata invatatura a lui Hristos", scrisa de Omraam Aivanhov, a fost o adevarata revelatie), maine am vazut un film, poimaine am intalnit un om care "aflase" deja cat de frumoasa e viata... Si tot asa. Am renuntat sa-mi mai propun sa obtin solutia peste noapte si am acceptat strategia pasilor mici, facuti zi dupa zi. Au fost si perioade in care am functionat pe principiul racilor: un pas inainte, doi inapoi. Dar am acceptat ca si genul asta de inaintare face parte din procesul de recuperare. M-am lepadat de indarjire si, incetul cu incetul, am priceput ca in viata asta nu ne-am nascut nici pentru parinti, nici pentru copii, nici pentru iubiti si nici pentru prieteni,
