Constantin Fântâneru, Jurnale,
Ediţie critică de Aurel Sasu, Liliana Burlacu şi Doru George Burlacu.
Prefaţă de Aurel Sasu,
Editurile Comunicare.ro, Bucureşti, şi Eikon, Cluj-Napoca, 2012.
Remarcabil efortul editării Jurnalelor lui Constantin Fântâneru, parte a unui proiect vizând readucerea în actualitate a întregii opere a autorului celebrului, la apariţie, Interior (reeditat în 1981, de Ştefan Borbély, colecţia Restituiri), dar şi al unui studiu, şi el reeditat acum, despre Lucian Blaga. Aurel Sasu, Liliana Burlacu şi Doru George Burlacu pun la dispoziţia cititorului de azi o ediţie critică acurată şi inteligent alcătuită. O selecţie din Caietele acoperind perioada 1969-1973 este organizată sub titlurile Halucinaţia ideatică, Semenul uitat, Jurnal de vise, Filosofia unică.
Repunerea la îndemâna cititorilor a unor autori care, la vremea lor, au asigurat zumzetul de fundal al celor pe care posteritatea îi va alege ţine, cred, mai degrabă de arheologie, decât de istorie literară. Aceasta din urmă e rareori dispusă să-şi revizuiască drastic listele. Fântâneru, ca şi alţi autori „uitaţi”, e prezentat adesea ca un marginalizat. E de discutat aici imediat despre marginalitate şi marginalizare. Firea, structura, boala te pot hărăzi unei situări marginale, de care nu e nimeni din afara ta vinovat. Nu societatea, oricum. Nu e o ipostază impusă, ci una structurală. Marginalizare e greu să descoperi în schiţa biografică ori în jurnalele lui. Există, în zona receptării, o doză de indiferenţă nu doar firească, dar şi igienică. Fântâneru se simte detestat de toţi şi promite să explice de ce, fără s-o şi facă, până la urmă. Dezacordul cu ceilalţi ţine de libera exprimare a opiniei şi de o anume democraţie a gusturilor. Eugen Ionescu, fost coleg de clasă, îl crede un inadaptat incurabil; Mircea Eliade găseşte microromanul Interior lips
