Între 27 și 29 aprilie 2012, a avut loc, la Alba Iulia, a VII-a ediție a Colocviului Tinerilor Scriitori. După București (2006), Cluj-Napoca (2007), Iași (2008), filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România și-a asumat, prin președintele ei, Aurel Pantea, și cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Alba, organizarea edițiilor 2009-2012. Ca unul care m-am ocupat de programul acestor ediții din Alba, aș vrea să trag cîteva concluzii, la final de mandat (35 de ani). 2009-2012 Se pot spune multe despre o instituție cum este Uniunea Scriitorilor din România, dar un lucru este cert: încurajarea tinerilor scriitori a fost o prioritate. Ca să dau exemple punctuale, voi aminti doar de revista Noua literatură, de organizarea acestor colocvii, de finanțarea unor tabere de creație (Săvârșinul a și fost prezentat pe larg în Observator cultural), de concursul de manuscrise pentru autorii sub 35 de ani realizat de cîțiva ani cu Editura Cartea Românească. Și lista e mult mai lungă: de la facilitarea publicării tinerilor în revistele Uniunii pînă la punerea la dispoziție pentru diferite evenimente a Sălii Oglinzilor sau recomandări pentru lecturi în străinătate. Nu trebuie înțeleasă perspectiva subiectivă, ținînd cont de realația mea actuală de angajat al USR. Între momentul 2003, cînd protestam alături de Marius Ianuș față de neincluderea volumelor de debut ale tinerilor poeți, și 2012, cînd pun punct organizării programului CTS, nimic nu s-a modificat în modalitatea de a judeca lucrurile/faptele. Doar că, între timp, USR-ul a dat dovada unui organism viu, în care tinerii de valoare trebuie să intre pentru a schimba, în lipsa unei alternative viabile (vezi eșecul ASPRO), percepția a­supra statutului scriitorului în societate (sigur că par vorbe mari, dar pînă la urmă despre asta este vorba). USR-ul nu s-a implicat în acești patru ani în privința tematicii c