Nu ştiu dacă există în alt oraş din România, dar şi din alte ţări o concentrare de străzi care să poarte numele unor vechi meşteşuguri şi meserii ca în Bucureşti, mai ales în Centrul istoric. Se poate alcătui, pe baza lor, o adevărată "hartă" a acestor îndeletniciri, interesantă nu numai din punctul de vedere al istoriei economice a oraşului, dar şi în ceea ce priveşte stilul de viaţă pe care acestea l-au generat, al impactului lor cultural şi chiar literar.

O stradă de "burtă verde"

Iată, de exemplu, strada Băcani prezentă pe Lista Monumentelor istorice mai ales cu imobile ce au adăpostit vechi prăvălii, ce este drept cele mai multe într-o destul de avansată stare de degradare. Într-o excelentă lucrare, Străzi vechi din Bucureştiul de astăzi de Alexandru Ofrim, sunt oferite detalii interesante, unele surprinzătoare, despre această meserie. Ştiaţi, de exemplu, de unde provine expresia "burtă verde" ? Se pare că ea este legată de şorţurile verzi pe care le purtau băcanii, aşa cum de altfel aflăm şi din povestirea Cel din urmă armaş de Ion Slavici. În ceea ce priveşte termenul de băcan el provine din limba turcă: "negustor de legume proaspete şi uscate". Dar lista produselor alimentare pe care le puneau în vânzare băcanii este mult mai mare aşa cum aflăm din presa de la mijlocul secolului XIX: "ceai diferite calităţi, rom Jamaica şi englezesc, salam de Verona Sibiu, caş de Emantal şi de Parmasan, sardele la cutie din Franţa, macaroane din Italia", dar şi produse de cosmetică: "pastă pentru curăţat dinţii", "pomadă vegetală pentru creşterea părului". Nu se poate spune că bucureştenii nu ştiau să trăiască, deşi probabil asemenea produse oarecum de lux cum erau cele vândute în prăvăliile de pe această stradă şi desigur din alte locuri ale oraşului, nu erau accesibile tuturor bucureştenilor. Dacă la 1899 majoritatea băcanilor erau de origine alba