Abandonul echipă-suporteri este reciproc. Totuşi, iubirea condiţionată nu este iubire, ci contract marital

După deja celebra întrebare “Îl vrei la Steaua?”, fie că era vorba de Dayro sau de Chipciu, de Elton sau de Pîrvulescu, de Stan sau de Bran, de CR 7 sau de CR fără număr, a venit timpul unei interogaţii care se leagă de Dinamo. “Cine este Dinamo”? Sau “Cine mai este Dinamo?” Şi nu e nici o glumă, deşi echipa face tot ce-i omeneşte posibil să-şi merite apelativul. Jucătorii sînt blazaţi, antrenorii italieni par că vor să pregătească un prosciuto din pastă de parizer, iar suporterii au părăsit-o atît de evident încît problema devine una de identitate. Ce mai reprezintă această echipă care respiră greu? Ce şi pe cine?

“Avem jucători care tratează meciurile cu zero responsabilitate!”. Exclamaţia îi aparţine preşedintelui Nicolae Badea, un om care nu se joacă de felul lui cu vorbele. Şi pentru că subiectul a fost construit interactiv, venea firesc şi întrebarea colegilor mei de la gsp.ro: “Eşti de acord?” Adică eşti tu, cititorule de pe net, eventual şi suporter al lui Dinamo, de părere că jucătorii sînt nişte indolenţi, iar antrenorul un munte de competenţă? Pentru că domnul preşedinte Badea îi acordă credit total lui Bonetti. Chiar aşa, cu vorbele astea. Şi pînă la urmă contează mai mult ce spun acţionarii rămaşi la Bucureşti decît cel aflat în convalescenţă la Miami. Contează infinit mai mult ce spun Badea şi Săvulescu decît Cornel Dinu, care observa, printre altele, că antrenamentele lui Bonetti sînt lungi şi obositoare exact într-o perioadă a campionatului cînd drămuirea forţelor este esenţială. În fond, cine este Dinu să vorbească? Un tolerat de lux. O fostă glorie dinamovistă - cea mai adevărată - pe care nu o conteşti, tu, acţionar, dar nici nu o iei prea tare în serios. În ochii celor cu bani, Dinu a involuat de la statura de Mister la aceea d