…Sunt muzicieni ai baghetei, sunt cei care definesc, la noi, nivelul actual al evenimentului muzical susţinut în plan simfonic, sunt cei care au un rol important în a determina conduita de ansamblu în marile noastre colective orchestrale, la Filarmonica bucureşteană, în Orchestra Naţională Radio, în Orchestra Operei bucureştene, de asemenea în colectivele simfonice, cele importante, ale ţării.

Care sunt aceste momente, care sunt aceste evenimente? Nu sunt puţine. Din păcate nu sunt numeroase. Care sunt aceşti muzicieni? Sunt artişti dăruiţi vieţii noastre muzicale, artişti ce aparţin circuitului european, celui internaţional al valorilor. Sunt dirijorii Horia Andreescu, Christian Badea, Cristian Mandeal, Camil Marinescu, artişti care revin cu notabilă frecvenţă – voi menţiona, cu salutară frecvenţă! – pe scenele bucureştene de concert. Prezenţa lor statornică la pupitrul colectivelor noastre simfonice – mă refer în mod special la Andreescu şi la Badea – ridică evenimentul la nivelul de exemplaritate al actului artistic marcat de personalitatea puternică a protagonistului performer, de o anume viziune originală ce nu contrazice sensul actului componistic.

Relativ recent, în Studioul de Concerte din str. Berthelot, în compania O.N.R., Andreescu a realizat o versiune cu totul captivantă a unui important opus simfonic al sfârşitului de secol XIX, anume Simfonia a 3-a, cu orgă, în Do minor, de Camil Saint-Saëns; dată fiind această lucrare, încă din timpul vieţii, compozitorul a fost apreciat drept „un Beethoven al muzicii franceze”. Este zenitul unei creaţii prolifice, poate inegale pe ansamblu, dar supuse credinţei în valorile umaniste, valori marcate de emoţia frământărilor romantice aşezate aici pe temelia unei meditaţii ce cumulează realizările barocului târziu, ale clasicismului beethovenian, inovaţiile lisztiene în domeniul formei. În mod orig