Acum 16 ani, când făceam tranziţia de la a scrie despre bănci la a lucra într-o bancă, mă îndreptam în grabă spre biroul CEO-ului pentru a-i duce un discurs când, la jumătatea drumului, m-a oprit şeful meu.
Îmi amintisem să iau şi celălalt document necesar CEO-ului? Nu, nu-mi amintisem – iar cuvântul cu „f“ mi-a ieşit din gură ca un fel de strănut, intens practicat.
După mulţi ani într-o redacţie, cuvântul respectiv îmi era mai familiar (şi-l spusesem mai des) decât „salut“ sau „la revedere“. Înainte de a-mi da seama, şeful s-a aplecat spre mine, m-a privit în ochi şi mi-a spus direct: „Peter, nu folosim cuvântul ăsta aici“. Printr-un mesaj simplu, am învăţat una dintre cele mai clare lecţii. Bineînţeles că avea dreptate, iar în următorii 12 ani, n-am auzit niciodată acel cuvânt folosit în bancă. Consideraţi asta mentorat. Ori învăţătură. Ori leadership. Sunt diferite în practică, însă toate conţin un adevăr fundamental cu privire la fiinţa umană. Învăţăm prin puterea exemplului, copiem prin contemplare şi răspundem la aşteptările celorlalţi.
Pare simplu. Să ne purtăm aşa cum am dori să se poarte ceilalţi. Sună naiv, dar gândiţi-vă că toată compania voastră ar fi plină de oameni care s-ar comporta la fel ca voi. Sau familia. Înţelegeţi ce vreau să spun. Nu este vorba despre moralitate. Este vorba despre afaceri. Un comportament bun la nivel de top duce la mărirea productivităţii muncitorilor, la servicii mai bune, la clienţi mai mulţi, vânzări şi profit mai mari. Şefii care se poartă urât pot într-adevăr să aibă succes. Dar cei care inspiră pe alţii ajung mai rapid la succes.
Cu tristeţe, am văzut şefi blânzi transformându-se în şefi mai mari şi mai nerăbdători, cu temperamentul şi expresiile amplificate. Am văzut cum o tânără domnişoară, pusă să lucreze pentru un astfel de şef, l-a copiat întru totul, lătrând apoi ordine şi ridicând vocea
