Nu avem un răspuns simplu şi la scara întregii Românii, la această întrebare. Din păcate, răspunsurile nu sunt la vedere. Există instituţii româneşti, publice, care au ca sarcină să ne apere de acele varietăţi vegetale care vin din afara Uniunii Europene.

Ce ne facem cu "duşmanul" dinăuntru? Pentru că-poate sunteţi de acord cu mine, cu noi, în cadrul acestei rubrici de campanie Slow Food-ne dorim biodiversitate, legume şi fructe de-ale noastre, proaspete şi aduse cât mai de aproape de noi. Dar răspund acestei încrederi micii fermieri, ţăranii? Sau chiar importatorii ale căror legume şi fructe ajung tot în micile pieţe urbane? Cine se ocupă ca, la piaţa Obor (sau în orice altă piaţă de legume şi fructe, la Gorjului de exemplu, în Ferentari) să fie controlate şi certificate legumele de acolo, că sunt curate din punct de vedere al conţinutului de substanţe chimice, din tratamentele aplicate? Adică conforme cu reglementările naţionale. Vă rog să aflaţi răspunsul şi să îl publicaţi în comentariile dvs. Înţeleg că ANSVSA se ocupă de carne şi lapte, de produse din carne şi lapte, dar de cartofii din piaţă, cine se ocupă? Sunt ei ok?

Rezistenţa legumicultorilor români

Un reportaj de investigaţie recent publicat de presa română, a arătat şi documentat în trei episoade, cum se pot aduce legume şi fructe din Grecia, via Bulgaria. Şi cum sunt plasate acestea pe piaţa românească, tot circuitul fiind la negru. Pe de o parte pare a fi o problemă aici, aceea a fiscalităţii. Şi o altă problemă, a importurilor necontrolate de legume şi fructe. Este de fapt o problemă de competitivitate. Cum poate rezista fermierul român, chiar şi în asociere, acestei crime morale contra legumiculturii şi horticulturii româneşti? Nu ne gândim la cei care, puţin, câte puţin, ajung cu legumele şi fructele în supermaketuri, ci la aceia care doresc să vândă corect şi cinsti