Sunt foarte puţini dintre marii scriitori ai noştri care au trecut prin localitatea Ostrov din judeţul Constanţa şi au lăsat pagini despre zona aceasta. Timidele, însă valoroasele impresii culese peste ani contribuie la splendoarea imaginilor pentru natură şi oameni. Amintiri de neuitat despre Ostrov se păstrează peste ani de la prozatoarea gălăţeancă Hortensia Papadat Bengescu, care a copilărit în satul dobrogean. Tatăl său a fost şeful garnizoanei de la Ostrov.
Era perioada în care românii care au venit din Ardeal în Dobrogea după 1877 au găsit în satele de pe malul Dunării o foarte mare populaţie băştinaşă. Iată ce scrie chiar Hortensia într-o revistă apărută la Oradea, în 1936. „Legământul meu cu pământul Dobrogei e vechi. Prin 1882, un ofiţer de informaţie fusese detaşat în interes de serviciu în satul Ostrov, pe malul Dunării. Exil? Nu, căci maiorul Bengescu, Dumitru Bengescu, tatăl scriitoarei, punea deasupra tot datoria şi familia. Datoria îl chemase în satul riveran, iar familia şi-o purta cu el orişiunde... Unica lui copilă pe atunci, de 5-6 anişori, avea să păstreze de Ostrov numai amintirea unui deal râpos, clisos, acoperit de case mici, cu ogrăzi mari", nota Hortensia în „Amintiri dobrogene".
Copila cu vocaţie literară avea să rememoreze după ani şi ani prezenţa mamei Tudora, „o bulgăroaică văduvă, de treabă, care gospodărea peste păsări multe, un porc, şi peste scoarţele şi rogojinile din bordeiul mare curat. Duminicile, mama Tudora cocea în cuptorul mare de cărămidă cele mai bune plăcinte creţe din făină oacheşă, muiate în smântână proaspătă".
Amintirea unui pământ lipicios iarna
Tot din „Amintiri dobrogene" mai aflăm că „trei sferturi din an copila era nevoită a coborî dealul clisos, purtată în braţele ordonanţei, din pricina noroaielor, ce treceau de cizmuliţele dinadins făcute. Mergea, devale, în şosea, la şcoala primară a c
