Un român din Cluj, Istvan Ştefan Somodi, a cucerit o medalie de argint la una dintre cele două ediţii de Jocuri Olimpice găzduite de Londra, deşi România nu a fost prezentă la niciuna dintre aceste competiţii.
Somodi a obţinut locul doi la Olimpiada din Londra cu o săritură de 1.88 m în anul 1908. Acesta era component al clubului clujean KEAC (Kolozsvári Egyetemi Athlétikai Club), iar Transilvania făcea parte din Imperiul Austro-Ungar.
Prima participare oficială a sportului românesc a fost în 1924 la cea de- a VIII-a editie a Jocurilor Olimpice de la Paris, care a însemnat şi prima medalie din istoria olimpică a sportului românesc, obţinută de echipa de rugby, care s-a clasat pe locul al III-lea. De aceea, în 1908, nici nu s-a pus problema ca România să participe la JO de la Londra.
Somodi a făcut studiile la Colegiul reformat din Cluj şi aici a avut şi primul contact cu atletismul si patinajul. La concursul Asociaţiei Clujene de Patinaj (Kolozsvári Korcsolyázó Egylet) din 29 ianuarie 1899 a câştigat premiul pentru categoria copii. În primăvara anului 1903 a participat la concursul regional din Debrecen, unde a obţinut medalia de aur la săritura în lungime.
În acelaşi an, pe data de 13 iunie câştigă şi concursul elevilor reformaţi la probele de alergare, săritură în lungime (cu 602 cm) şi săritură în înălţime (cu 172 cm). La vârsta de 20 de ani a câştigat campionatul Ungariei la săritură în lungime sub culorile asociaţiei BEAC (Budapesti Egyetemi Atlétikai Club = Clubul Atletic Universitar Budapesta).
La 21 iulie 1908 obţine locul doi la olimpiada din Londra cu o saritură de 188 cm şi în acelaşi an a câştigat campionatul Ungariei cu 184 cm, de data aceasta ca membru al clubului clujean KEAC (Kolozsvári Egyetemi Athlétikai Club). Doctor jurist, a fost procurorul oraşului Cluj, iar după cariera sportivă activă a
