Vor rămâne cărţile

„Să se laude alţii cu paginile scrise – eu mă mândresc cu cele pe care le-am citit.“ (Jorge Luis Borges)

În urma mea

vor rămâne cărţile

altora

în sicriele rafturilor –

pe masa mea

paginile

de un alb cadaveric

cuţitul creionului

visând

sângele literelor

stafia cuvântului

niciodată

scris.

Momentul zero

Poate o geană de-a ta

ca o antenă de insectă

din cretacic

şi ciobul pietrificat

al lacrimii mele

se-nvolburează

în clepsidra de beznă

până când

cu scrâşnet

de osii ruginite

se urnesc

arătătoarele

galaxiilor

şi o nouă moarte

începe.

Intimitate

Mi-eşti atât de aproape

ca un cuţit

într-o rană

încât nu mai ştiu

unde începi

şi unde mă sfârşesc:

cine e rana

cine cuţitul?

Libertate

Nu din ură

îşi doresc

în taină

copiii

moartea părinţilor

ci pentru a avea

şi ei în sfârşit

dreptul

să moară.

Epigramă bilingvă

Fiule, vei învăţa

această limbă

de care nu vrei

decât să te vindeci

ca de o boală.

O vei învăţa

cu umilinţa

străinului

deşi cromozomii ei

îţi sunt

coroană de spini.

Linişte

Urcând bătrâneşte

treptele

vine în fiecare zi

sa mă vadă.

Prin fereastra

deschisă

privim luna

secerând

spicul

soarelui.

Nu-ţi face griji.

O duc bine

acolo.

Doar o linişte

asurzitoare

nu mă lasă

să dorm.

Paltonul

În casa cu oglinzi părăsite

rămăsese doar paltonul tău @N_P