În acelaşi număr [18/1967], obsesia istorică începe deja să ia un aer fioros, pentru că în interior, cu supratitlul „Afirmarea conştiinţei naţionale în literatura română”, se înşiră articole categorice şi chiar inflamate, pe trei pagini, semnate în primul rînd de Dan Zamfirescu (în cel mai amplu dintre ele, intitulat „O permanenţă a istoriei şi culturii româneşti”, fiind vorba despre ideea naţională), dar şi, cu aceeaşi tematică, de Marcel Mihai, Ovidiu Papadima, Teodor Vîrgolici, Cezar Baltag, Valeriu Cristea, Edgar Papu. Dar probabil cele care dau aerul paginii sînt ilustraţiile: clasicul semiprofil eminescian, două mari basoreliefuri cu figuri crunte de la Monumentul Eroilor de la Griviţa, un portret al lui Nicolae Bălcescu şi „Trecerea Dunării la Corabia – 1877”, un detaliu de Nicolae Grigorescu, alte portrete de scriitori clasici. După sărbătoarea primăverii, acest moment istoric vine parcă să amintească, prin stilistică, prin tonul exagerat, prin aspectul artificial concertat al articolelor în jurul unei teme şi deci implicit sugestia pregnantă a unui dirijor nevăzut, toate acestea reamintesc anul şi epoca în care ne aflăm, precum şi iluzoria libertate a sistemului literar. (...)

Nici istoria strict contemporană nu este uitată, dar, deşi este vorba despre acelaşi Manolis Glezos despre care se vorbea cu cîţiva ani în urmă pe prima pagină a Gazetei, acum articolul, semnat de Nina Cassian, este împins spre coada revistei, iar ilustraţia, departe de a mai fi un desen naiv şi militant, este un detaliu de ceramică minoică în alb şi negru, aleasă cu grijă să nu aibă un conţinut sexual, dar şi să susţină prin simpla prezenţă ideea istorică, antichizantă a zilei. Nici titlul, „Eterna Acropole”, care te duce cu gîndul la impresii turistice, nu ajută prea mult conţinutul articolului Ninei Cassian, care se arată puternic impresionată de faptul că Manolis Glezos