Ca un ghimpe în carne
Cândva fericirea avea gustul cărnii tale
mă îndreptam spre tine ca ţăranul spre lanul de grâu
respectuos cu cele sfinte
descoperit cu pălăria de paie în mână
ca muntele la Mahomed veneam la tine femeie
ca la o catedrală în care orga viscolea cu laude şi psalmi
eram seminaristul frenetic al surâsului tău
pios închinător la sânii tăi de regină
preot în templul pulpelor tale de târfă
tânăr şi nepăsător
mă credeam pe atunci din rasa celor fără de moarte
cu ochii la stelele fără de număr fără de nume
mi-ar fi plăcut să inventez o limbă neauzită de nimeni
o nouă religie noi zeităţi un nou alfabet
în fiecare zi descopeream un nou continent
tineri îndrăgostiţi
mai puri ca roua ce cădea pe morminte şi-acoperişuri
dormeam îmbrăţişaţi cu întunericul
ignorând străzile ce alergau una după alta
ignoram oratorii inculţi ai pieţelor
zgomotul de roţi şi copite
neştiutori de soarta celor ce tremurau la toate ucazurile
ca iepurele pe arătură în ziua vânătorii
ascultând la radioul cu galenă
deciziile înţelepte ale guvernului
ignoram fumul de pe scenele puterii
eram doar nişte mediocri figuranţi printre ticăloşi
printre sfinţi printre victime şi martiri
când deodată brusc îmbătrâniţi am fost cuprinşi de tristeţea
de a nu fi citit toate cărţile
ca un ghimpe în carne am simţit atunci fatalitatea de-a mă fi
născut om aş fi
putut la fel de bine să fiu un arbore
o libelulă un fluture sau o pasăre neagră
în veacul acela tulbure
când cei buni s-au retras peste noapte în cărţile de istorie
când unii cerşeau prin oraşe străine
când alţii putrezeau în gropile comune
credeam că doar de câteva decenii
ne-a
