Pentru cei care nu sînt obișnuiți cu Occidentul „profund“, am să încep cu o scurtă rememorare a unei recente călătorii cu trenul în Franța, de la Caen la Paris. Timp de două ore, într-un compartiment ocupat în întregime, nu s-a auzit nici un zgomot puternic. Nu era muzică dată la maxim în difuzoare, toată lumea vorbea în șoaptă, nimeni nu ridica vocea, nici un telefon mobil nu a sunat cu un ringtone scos din concertele heavy-metal. Pînă și în tren, viața este calmă și liniștită. Revenind în țară, contrastul este tulburător şi poate fi observat cu ochiul liber. Un fenomen propagat pretutindeni în România contemporană, producător de psihopatologii, este stresul continuu, acumulat prin violență și adversitate gratuite și printr-o gălăgie neîntreruptă. Creierele noastre sînt bombardate în fiecare minut de urlete și zbierete în spațiul urban, întîlnim comportamente violente la tot pasul, sîntem înconjurați de sunete acute, de la restaurante și cafenele, pînă la vecinii de palier. Unul dintre elementele generatoare de rău social la care sînt expuși românii este existența într-o atmosferă de stres continuu. Dovadă sînt episoadele incredibile în care cetățeni aparent normali își rezolvă banale diferende, cum sînt situațiile tensionate din trafic, prin intermediul pistoalelor cu bile, al bîtelor sau al pumnilor. Altercațiile din trafic, care se încheie cu moartea unuia dintre conducătorii auto, sînt expresii ale acestei degenerări nervoase. Este demon­strat clinic faptul că un context social anxios, un mediu de viață plin de adversități și conflicte vor provoca creșterea numărului de boli psihice. Iar cînd predispozițiile biologice se întîlnesc cu un context existențial defectuos, tulburările comportamentale cum sînt nervozitatea, iritabilitatea, instabilitatea emoțională, agresivitatea persistentă devin norme și nu accidente. Factorii de stres, așa cum demonstrează stu