Mi s-a întîmplat, mai demult, să trăiesc cîteva luni înconjurat de ape. Înconjurat de spaimă, deoarece nu ştiu să înot şi de două ori era să mă înec. Lucram atunci, la finele anilor ’80, pe o insulă numită Păcuiul lui Soare, pe Dunăre, unde fusese găsit de unul dintre cei mai mari arheologi pe care i-a avut România, domnul Petre Diaconu, vechiul oraş bizantin Vicina. Acolo am descoperit mulţi morţi, ucişi de turci la finele secolului al XIV-lea, cînd au cucerit oraşul. Oraşul era mort, singurul lucru viu era apa Dunării, care se scurgea de jur-împrejur.

Morţii m-au adus în acea adolescenţă tîrzie din nou. De undeva din Grecia, de pe o insulă numită Amorgos, cu numele ei antic Yperia, am primit o scrisoare de confirmare de la un festival de film care de trei ani se ţine acolo, semnată Irini Giannakopoulos, preşedinta festivalului.

Execuţia este un scurtmetraj regizat de domnul Nicolae Mărgineanu, după un scenariu scris de mine. La îndemnul unor prietene din Televiziunea Română l-am trimis la acest festival şi a fost selectat în concurs. Ar mai trebui să vă spun că filmul este despre nişte tineri ucişi într-un sat din Bistriţa, în martie 1950, în Săptămîna Mare a Paştilor şi că, în mod paradoxal, morţii m-au adus din nou pe o insulă. Unde s-au întîmplat multe lucruri, am cunoscut oameni minunaţi şi mai ales am văzut filme care te fac mai bun. Şi am cunoscut-o pe doamna Irini, o femeie greu încercată de viaţă, căreia zîmbetul nu îi dispare nicicînd de pe buze. Filmele au fost cam din toate ţările Europei, plus Rusia, care a participat cu un film altfel superb,Tentaţia muntelui, care a şi cîştigat marele premiu. Dar despre acest film şi celelalte filme şi mai ales despre oamenii veniţi acolo din toate părţile Europei, în marea majoritate mici producători şi regizori independenţi (cu excepţia, cred, a doamnelor Luiza Barcan şi Cristina Andrei, car