Deşi, în linii mari, agreez formula de guvern propusă de Victor Ponta, câteva lucruri nu-mi plac.

Îmi place faptul că s-a recurs la serviciile lui Florin Georgescu şi că acesta a găsit în el puterea să renunţe la tihna slujbei sale beneriste pentru a se mai pune odată în slujba poporului măcar pentru şase luni. El este pilonul de rezistenţă al acestui guvern şi una dintre garanţiile că nu vom mai face, din motive de incompetenţă, sluj în faţa slujbaşilor de la FMI. Îmi place şi faptul că Ponta şi ai săi au găsit puterea de a rezista tentaţiei de a şterge cu guma tot ce-a fost până la ei şi l-au recuperat de la înaintaşi pe Leonard Orban, un tip onest şi dedicat care a reuşit să nu-şi coloreze turul pantalonilor în culorile scaunelor prin care a stat.

Ce nu-mi place? În primul rând faptul că s-a apelat la serviciile lui Ioan Rus. O fi fost acesta bun în cabinetul Năstase, dar lui i se datorează multe din problemele pe care PSD-ul le-a avut în ultima vreme. El şi grupusculul său clujean s-au erijat în mentori ai noului curs pe care ar fi trebuit să-l urmeze partidul, provocând practic puciul din 2005 şi cauţionând urmările sale nefaste. O echipă care nu reprezintă pe nimeni (scaunele lor electorale fiind insignifiante) ajunsese să fie considerată drept busola formaţiunii. În ultimii vreo cinci ani Rus a fost ca şi inexistent în plan politic, iar aducerea sa în cabinet reprezintă o palmă pentru mulţi dintre cei care au încercat să reziste tăvălugului pesedist.

Nu-mi place nici faptul că Titus Corlăţean a fost încă odată deturnat de la portofoliul Externelor, domeniu pe care îl stăpâneşte cu tot mai multă autoritate pentru a face loc unui personaj stimabil, dar ale cărui instincte politice s-au dovedit a fi, sistematic, greşite. Nu ştiu ce-l califică pe profesorul Marga pentru a fi şeful diplomaţiei. Ştim însă că nici la Educaţie n-a strălucit, iar lide