Când Guvernul României a redus salariile cu un sfert, în 1931, la conducerea statului s-au succedat 22 de diferite cabinete în mai puţin de un deceniu. În final, ţara a alunecat în dictatură şi război, relatează Reuters într-o analiză privind măsurile de austeritate şi efectele acestora în Europa Centrală.

Opt decenii mai târziu, un alt Guvern a introdus o măsură de austeritate similară în cadrul unui program de salvare condus de catre Fondul Monetar Internaţional. Ce a urmat? Guvernul a căzut, noul cabinet fiind demis de Parlament după doar două luni de mandat.

Alegătorii din Europa de Est pot tolera multe, comentează Reuters, însă politicienii care au împins austeritatea dincolo de limitele suportabile cu scopul de a menţine stabilitatea economică resimt acum furia cetăţenilor.

"Unele dintre aceste guverne sunt într-o stare permanentă stare de criză, premierii fiind mai preocupaţi de a menţine stabilitatea cabinetelor decât să conducă cu adevărat statul", declara Otilia Simkova, analist al Grupului de Cercetare Politica Eurasia.

Modelul de instabilitate politică este acelaşi, în grade diferite, în toate ţările foste comuniste din aripa de est a Uniunii Europene.

Apar astfel întrebări legate de modul în care aceste ţări, aflate cu mult în urma ţărilor din vestul UE, vor putea să-şi menţină bugetele într-o formă rezonabilă, să combată "atacurile" generate de piaţă şi, în acelaşi timp, să stimuleze creşterea economică.

Unii chiar se întreabă dacă aderarea la Uniunea Europeană a însemnat un pas benefic pentru aceste ţări.

Puţini cred că aderarea la UE a fost o greşeală, dar având în vedere că venitul pe cap de locuitor din România este mai puţin de jumătate faţă de media europeană, este clar că beneficiile aderării mai au până să se materializeze.

"Faptul că guvernul a redus salarii