A fost primul care s-a căsătorit în capela din Jilava, dar dragostea la distanţă n-a ţinut. Închisoarea e moartea pasiunii: dorul, gelozia şi scrisorile îngălbenite sunt tot ce rămâne în final. Poza cu Cati în ținută lejeră de vară, pe ulița satului, e singura amintire de la ea în pușcărie
Sursa: VLAD STĂNESCU
În puşcărie, ca şi în viaţă, e o regulă: ochii care nu se văd se uită. Femeia, dacă nu eşti lângă ea, să aduci bani în casă, fuge în braţele altuia. Tarzan a îndrăznit să spere şi s-a ales cu inima ţăndări.
Acum doi ani, îşi unea destinul cu Cati, pentru prima dată în Jilava. Sobor de cinci preoţi, televiziuni şi escortă. După un an, nevasta îl anunţa că şi-a găsit pe altul. Peste o lună se eliberează şi merge să rezolve lucrurile bărbătește.
El cu căinţa, ea liberă cu dorinţa
Penitenciarul Jilava, ora 13.00 după-amiază. Zeci de femei aşteaptă să-şi vadă bărbaţii. Sarsanele de rafie cu pachete învelite în ziar se odihnesc pe trotuar.
Dincolo de porţi parcă intri pe un platou de filmare. Zidul e pictat cu scene din Avatar, iar veveriţa din Ice Age rânjeşte de pe bordură. De la gardul de sârmă ghimpată al terenului de sport, zeci de deținuți aliniați unul lângă altul ca-ntr-un țarc, răcnesc și flutură mâinile.
De-a lungul culoarului cu celule, trei perechi de ochi curioși se zăresc prin vizete. E zona zero și nu văd cu lunile decât gardieni. Cheia se învârte scurt şi uşa se deschide cu zgomot. Trei rânduri de paturi suprapuse, o masă cu muşama roşie şi un televizor de pe care curge un macrameu e tot mobilierul.
Tarzan stă chirchit "la parter". Lângă el, o poză veche și un teanc de scrisori roase la capete. Colegii şuşotesc. "Tarzan dă interviu, e vedetă". Ce-i drept, şi numele îl ajută. "Era tata pilit când m-a botezat. Îi plăcea filmu’ cu Tarzan, era nebunie", explică originea nume
