Tot mai multe ziare îşi canalizează resursele către mediul online. Pentru ca o astfel de afacere să supravieţuiască are nevoie de vizibilitate. Cu cât mai vizibil este site-ul publicaţiei, cu atât mai mulţi bani vin din publicitate. Pentru a atinge pragurile de vizitatori unici pe lună (unitatea de măsura în spaţiul online) presa de calitate apelează uneori la metodele specifice tabloidului. Şmecheria asta chiar funcţionează.
Informaţii inventate, editoriale cu titluri bombastice, poveşti de dragoste interzise, fotografii blurate însoţite de intrigi ("n-o să te poţi uita la poza asta mai mult de cinci secunde") şi sexualitate. Astfel de ştiri se strecoară printre informaţiile utile, de interes public şi pertinente de pe site-urile publicaţiilor de calitate. Publicul le înghite imediat şi în câteva ore devin "viral" în "social media", făcându-i pe editorii web să strige "Aceasta este ştirea de care aveam nevoie!".
"Discursul este imaginar. L-am scris singur"
În 25 ianuarie 2012, Traian Băsescu urma să ţină un discurs în faţa naţiunii cu privire la protestele din Piaţa Universităţii. Discursul era aşteptat cu un interes uriaş, fiind prima reacţie a preşedintelui cu privire la mulţimile care-i cereau demisia. În dimineaţa acelei zile, jurnalistul Cătălin Tolontan, redactor-şef la "Gazeta Sporturilor" şi unul dintre cei mai apreciaţi ziarişti din România, a postat pe blogul său un text cu titlul: "Discursul pe care-l va rosti Traian Băsescu". Pentru autenticitate, Cătălin Tolontan a marcat inclusiv secundele în care preşedintele ar fi urmat să facă scurte pauze în citirea mesajului.
Zeci de mii de oameni au citit postul de pe blog, crezând că jurnalistul a obţinut, pe surse, discursul pe care consilierii îl scriseseră pentru Băsescu. Fără să mai verifice autenticitatea, televiziunile şi celelalte site-uri au preluat discursul. Totul s-a
