Dupa ani si ani de zile in care politica s-a amestecat brutal in destinele sportivilor, vremurile s-au schimbat: Campionatul European de fotbal din 2012 nu va fi boicotat decit de demnitari. Am mai amintit ca la primele editii ale Jocurilor Olimpice de dupa primul razboi mondial, tarile invinse pe cimpurile de lupta nu au fost acceptate. Intre 1964 si 1992, Africa de Sud a fost scoasa in afara miscarii olimpice din cauza politicii de apartheid a guvernului de la Pretoria. Acesta este, poate singurul exemplu pozitiv, fiindca nu insemna amestecul politicii in sport. Pur si simplu, prin segregatia rasiala pe care liderii sud-africani o practicau in sport incalcau carta olimpica. In 1956, la Melbourne, mai multe tari nu au participat, unele in semn de protest fata de inabusirea in singe a revolutiei maghiare, altele, in legatura cu conflictul britanico-egiptean vizavi de canalul Suez. La editia 1976, disputata la Montreal, tarile africane s-au retras in masa dintr-un motiv pueril: CIO n-a admis cererea lor de excludere a... Noii Zeelande! Ce-au avut de impartit africanii cu oceanicii? In opinia lor, Noua Zeelanda nu avea ce cauta la Olimpiada pentru ca echipa lor de rugby se intilnea des cu Africa de Sud. Mergem mai departe: Moscova 1980. Cu un an in urma, sovieticii invadau Afganistanul si, in plin razboi rece, o serie de tari au boicotat editia moscovita, considerata ca un mijloc de propaganda pentru un sistem comunist-imperialist. La fel ca si editia "hitlerista" Berlin 1936, pe care n-a boicotat-o nimeni! Paranteza dedicata unuia dintre cei mai mari atleti ai secolului trecut, kenyanul Henry Rono, invincibil pe distantele lungi, singurul care a detinut concomitent recordurile mondiale la 5.000, 10.000 metri si 3.000 m obstacole! El a fost privat de sansa olimpica fiindca politrucii de la Nairobi aveau treaba cu Noua Zeelanda si Afganistanul. Din aceasta cauza, astazi