A trecut vremea de aur, cand Ponta si Antonescu promiteau ca - mort, copt - a doua zi dupa ce insfaca ei puterea, pensionarii vor primi sigur inapoi tot ce li s-a luat, salariatii tot ce li s-a taiat, basca indexari cu ghiotura.
Copilotii USL isi inchipuiau ca visteria e doldora de bani neasteptandu-i decat pe ei sa vina si sa-i gaseasca neatinsi, intrucat pana acum, nu se indura sa-i scoata la iveala doamna Udrea, din motive de toc cui.
Uriasul pas de la sigur la probabil
A trecut si celalalt moment, de argint, cand cowboy-ii de stanga-dreapta aruncau lasoul din goana calului, ca sa prinda tradatorii indecisi si sa-i aduca inapoi la numaratoarea voturior, de unde fugisera in timpul ciolaniadei de iarna fara sa le treaca atunci prin cap cat de folositori vor fi ei dusmanului, la festivalul cascavalului de primavara.
A sosit insa clipa de bronz, cand ori demonstrezi ca esti domn si aplici proverbul "promettre c'est noble", pe limba lui Voltaire, ori dovedesti ca esti un terchea-berchea si aplici zicala "inantru-i leopardul", pe limba lui Pacala.
Simtindu-se aproape cu sacii in caruta, nici Ponta, nici Antonescu nu lasa de inteles ca pensionarii si salariatii au motive sa se bucure chiar dintr-a doua zi pe limba lui Voltaire, cata vreme buzunarele lor sunt rupte in dialectul lui Pacala.
Dimpotriva, intrebat de jurnalisti despre restituirea pensiilor si a salariilor, viitorul ministru de Finante Florin Georgescu le-a raspuns enigmatic in stilul de nepatruns al celebrei prezicatoare olimpice Pitia: "probabil".
Tradatorii au prins colacul de salvare
Intrucat probabil este ceva mai mult decat posibil, mai putin decat sigur, si incomparabil mai incurajator decat exclus, o explicatie suplimentara a venit tocmai bine, pentru ca fiecare sa inteleaga exact asa cum il taie capul pe el:
