- Social - nr. 86 / 5 Mai, 2012 Nepoate draga, fiecare cuvant iesit din gura mea are un gram de adevar! In viata fiind orfan, mi-am dat seama ca trebuie sa fiu atent la tot si la toate. Din cuvintele altora, alegeam ceea ce credeam ca-mi foloseste. Am intalnit foarte multe tipuri de oameni. Ii ascultam, mai ales pe batrani. Am intalnit un om la peste 90 de ani, cu mintea si inteligenta perfecte. Vorbele lui parca ma atrageau ca un magnet. Viata o petrecea, vara mai mult in munte, iarna intr-un fel de bordei la marginea satului. In drum spre Curtisoara treceam pe la nea Teofil, sa vad ce mai face. Cand a dat cu ochii de mine s-a bucurat: "Ai venit la fix, mai taca, tocmai cand ma chinuiam sa bag ata in ac. Dar tu, la scoala, ce facusi?”. Facui ce facui – ii spun – si luai o palma, desi aveam dreptate. "Ma, taca, sa te invat eu cum este! Daca ai dreptate si o arati la toti le-ai spart capul si ti-ai facut dusmani pe viata! Daca le dai cu bucatica mica, atunci se schimba. Observi ca astazi nu te mai saluta unul, maine altul, si iar ramai singur. Dreptatea trebuie data, cand trebuie si cui trebuie, iar dreptatea ta tine-o pentru tine. Multi, pentru dreptate, au imbracat camasa mortii si au ramas doar cu istoria. In Romania uitarea este un vechi obicei, de aceea, de la fanarioti si pana in 2012, istoria se repeta”. Am mai cunoscut un mosulica, il chema Pustoi Baci, care a facut cinci ani de munca, pentru ca i-a bagat undeva pe Hitler si Horthy in 1940, ca o luat Ardealul de la romani. Unde a fost dreptatea, Pustoi Baci? Stimate domnule redactor-sef Lazar Ladariu, am citit un articol al dumneavoastra, in care gandul cel bun al dumneavoastra despre politica l-ati aratat in mod deschis si ati cautat, ani de zile, printre oameni politici, sa aratati, prin viu grai, la microfonul tribunei Parlamentului, prin articole publicate in "Cuvantul liber”, adevarul romanului, drumul