Acordul incheiat intre premierul desemnat Victor Ponta, in numele PSD, si UNPR reprezinta, fara indoiala, nu numai un document extrem de controversat, ci si un risc politic asumat. Intr-un fel, de ambele parti. Si tocmai de aceea exista in toate taberele politice opinii si extrem de controversate dar si exprimate pe ton ridicat si, uneori, in termeni violenti. Intelegerea este socanta pentru electoratul UNPR, cel de pana la 1 la suta. Dar si pentru fostii aliati. PDL si UDMR. Ca sa nu mai vorbim de reactiile pe care le identificam in electoratele PSD, PNL si PC. Politicienii, dar chiar si presa intr-o oarecare masura, nu sunt decat cutii de rezonanta ale unor segmente din populatie.
De ce a avut loc acest eveniment? Care este ratiunea sa? Cea evidenta si cea ascunsa. La suprafata, atat Victor Ponta, cat si Gabriel Oprea explica, punand documentul pe masa, ca s-a incheiat o intelegere minimala prin care noul guvern se angajeaza sa ia trei masuri in materie normativa, pe care oricum le-ar fi luat, iar UNPR sa voteze in Parlament pentru instalarea Executivului. Daca ar fi asa, am putea trage concluzia ca a avut loc o capitulare neconditionata a UNPR. Acordul si declaratiile nefacand altceva decat sa mascheze sau sa cosmetizeze acest lucru. Asa sa stea lucrurile cu adevarat? Ce au discutat cei doi sefi de partide in particular, inainte de a fi intocmit si semnat documentul?
Pentru a da raspuns intrebarii de mai sus, trebuie sa acceptam premiza ca lumea politica suporta, in mod necesar, mai mult cinism si mai multa imoralitate decat lumea civila. Aici, intr-o masura mai mare, functioneaza principiul de tip machiavelic, conform careia scopul scuza mijloacele. Iar scopul Guvernului Ponta este sa fie instalat, sa-si poata promova legile si sa supravietuiasca. Din aceasta perspectiva, este mai usor sa cumperi la pachet prietenia unui partid, fie el si creat in
