Prezentată de Victor Ponta, într-o paranghelie mediatică amintind de Un show păcătos cu un Crin Antonescu pe post de asistentă, lista noului Guvern m-a nedumerit la început. Sursa: Octavian Cocoloş

Mă obişnuisem, de-a lungul anilor postdecembrişti, cu Executive supuse în alcătuirea lor unei logici exprimând, în ultimă instanţă, viziunea cuiva (a premierului sau a preşedintelui) asupra guvernării. Cabinetul Văcăroiu destăinuia voinţa lui Ion Iliescu de a da ţara pe mâna nomenclaturiştilor comunişti, fie de mâna a doua, fie intraţi în conflict cu Nicolae Ceauşescu în chestiuni minore. Guvernul Ciorbea mărturisea intenţia lui Emil Constantinescu de a promova persoane scutite de acuzaţia de neocomunism. Guvernul Năstase a fost alcătuit pe criteriul competenţei, iar cel al lui MRU, pe criteriul tinereţei.

Guvernul Ponta mi se părea a nu se supune nici unei logici. Pensionari expiraţi, dătători din clanţă la televiziunile lui Dan Voiculescu – Andrei Marga (66 de ani), Mariana Câmpeanu (64 de ani), Mircea Diaconu (63 de ani) – şedeau alături de înviaţi din morţi din punct de vedere politic – Ioan Rus, Dan Nica. Persoane fără nici o expertiză în domeniu – Andrei Marga (la Externe),Corina Dumitrescu (la Educaţie), Titus Corlăţean (la Justiţie), şedeau umăr la umăr cu tehnocraţi gen Leonard Orban, Vasile Cepoi, Florin Georgescu.

Fără nici o noimă prin raportare la administrarea unei ţări, mi se păreau nume pentru care se înfiinţaseră ministere aberante (Victor Alistar, ministru delegat al primului-ministru pe probleme de strategii guvernamentale şi transparenţă şi relaţii cu societatea civilă, bîr!) sau pentru care se rupseseră în două ministerele (Victor Paul Dobre la Administraţie)

M-am grăbit, în emisiunea Ultimul cuvânt de pe B1 TV de marţi seara, să declar că pare un guvern făcut pe bancheta din spate a maşinii. Pe şoselele noas