Esecul fostei coalitii de guvernamant in a-si sustine guvernul la motiunea "Opriti guvernul santajabil. Asa nu, niciodata!" si disolutia fostei majoritati au accentuat degringolada PDL si a celorlalte partide componente ale Puterii.
In asemenea situatie, te-ai fi asteptat ca maretii lideri sa nu aiba liniste pana nu reusesc sa opreasca hemoragia de parlamentari, primari, consilieri si, ceea ce doare cel mai tare, caderea in sondaje, trendul negativ in preajma marilor confruntari electorale.
Daca preocuparea pentru soarta interna lipseste, te poti gandi ca PDL isi sacrifica viitorul politic pentru o reforma interna drastica, de nu, pentru binele patriei, al cetatenilor pe care vrea sa-i salveze din ghearele crizei si din coltii recesiunii, lansand programe si idei geniale.
Ei, bine, nu. Partidul isi investeste in continuare toate energiile in razboiul pe viata si pe moarte cu USL si cu liderii acesteia angajati in alcatuirea si legitimarea propriului Executiv si in pregatirea unor programe economice si sociale urgente.
Nu va era dor de un nou razboi?
Asa ca, armate de activisti si vectori de influenta mediatica au reinceput razboiul cu dusmanii politici si presa ostila la incurajarile Elenei Udrea, prima care pare a se fi trezit dupa cosmarul pierderii Puterii: "PDL este acea pisica pe care o calci de zece ori cu masina si, cand te gandesti ca ai zdrobit-o, iti sare la gat".
In clipele grele, comandantul iese in fruntea ostilor si incearca sa le salveze moralul, sa le motiveze lupta, precum maretii duci ai anticei Rome: "milites, vos mulieres non estis..."
O ajuta si Sebastian Lazaroiu care le aduce aminte stralucitele victorii de altadata: camerele de luat vederi la supravegherea bacalaureatului, Legea educatiei, codurile din justitie. Dupa care se opreste brusc, nemaiavand ce adauga.
