Franţa, Grecia, Olanda, Serbia, Germania (un land care poate da o idee despre cum funcţionează trendul anti-Merkel).
Bineînţeles, Franţa e vedeta. Pînă la orele 17.00, prezenţa era de 71,96%, prezenţă mai bună ca-n primul tur. Hollande cu ale sale idei “timide” (sursa) a ajuns să fie exponentul unui soi de revoluţii anti-austeritate. De aici şi caricatura Financial Times pe care am reprodus-o în trimiterea articolului. În acelaşi ziar, articolul e extrem de ironic cu declaraţiile lui FH. Ei spun practic că de fapt astea cu creşterea sînt idei liberale. M-a plictisit textul (Ft scapă materiale propagandistice din ce în ce mai rudimentare, vremurile, deh), dar apreciez că le e frică.
FH e dat victorios sigur. E adevărat că votanţii lui Marine Le Pen au fost greu de măsurat şi în primul tur – sondajele au dat eroare în minus, unele de mai bine de două procente. Dar, mai ales după declaraţia lui Bayrou prin care cerea vot anti-Sarkozy, pînă şi acele necunoscute par eliminate. Să nu ne grăbim, totuşi, măcar de dragul showului TV de la orele 21.00.
În Grecia şi Olanda, ochii sînt pe extrema dreaptă şi pe cîte voturi vor obţine în aceste condiţii.
Însă marea schimbare propusă de Hollande ar fi măcar acea timidă schimbare de retorică în legătură cu tratamentul crizei. poate cea mai bună referinţă e discursul liberal american prin reprezentanţi ca Krugman sau Stiglitz.
Sindrofia PDL
Am fost la întîlnirea de la 11-15 a celor 6-7000 de pedelişti de la Sala Polivalentă: o mare întrunire pentru terapie în grup discurs slab al lui MRU – dzeule, de unde a scos-o pe aia cu “ungurenii mei”; MRU e deocamdată un soi de calmant intelectual pentru dureri electorale Traian Ungureanu a ajuns MC, după cea mai discretă prezenţă posibilă în PE. A introdus la grămadă muzică populară şi candidaţi din diverse colţuri ale ţării constanta zilei: ura, sîntem în o
