Medicamentele împotriva depresiei nu aduc un beneficiu mult mai mare decât cel obținut de bolnavi când, fără știința lor, și ca subiecți ai unui studiu, iau pastile inofensive – așa-numitele placebo. Cu alte cuvinte, medicația în discuție este, de fapt, comparabilă cu niște Tic Tac-uri scumpe, a conchis cercetătorul în psihologie Irving Kirsch, citat de Newsweek.

Cercetările lui Irving Kirsch, de la Universitatea din Connecticut, au arătat că antidepresivele sunt puțin mai eficiente decât pastilele placebo – respectiv cele 1,8 puncte pe scara cu 54 de trepte a depresiei. Iată şi cum se fac cercetările în domeniu:

Pacienților ce se oferă voluntari li se spune că li se va administra fie medicamentul, fie placebo, și că nici ei, nici cercetătorii nu vor ști cine ce ia. Majoritatea voluntarilor speră să primească medicamentul, nu pastila inactivă.

După ce iau o vreme medicamentele necunoscute, unii voluntari manifestă efecte secundare, iar acesta este un indiciu că iau substanța adevărată. Aproximativ 80% au dreptate, iar studiile arată că medicamentul este cu atât mai eficient cu cât efectele secundare sunt mai grave.

Se pare că pacienții cred că dacă medicamentul este atât de puternic încât îi face să vomite și să n-aibă nevoie de sex, atunci trebuie să fie destul de puternic încât să îi scoată și din depresie. Pacienții care își închipuie că primesc medicamentul și nu pilula inactivă își pun multe speranțe în testul clinic.

Încrederea în puterea unui tratament medical poate fi suficientă (pe asta se bazează efectul placebo). Pacienții ce ghicesc corect că primesc medicamentul real trec printr-un efect placebo mai puternic decât cei care primesc pastile inactive, nu resimt efecte secundare și, ca urmare, sunt dezamăgiți.

Efectul placebo al efectelor secundare poate contribui la micul avantaj de ef