Începe primul război mondial, şi Constantin Tănase pleacă pe front.
Rămâne prietenul şi colaboratorul său Cazimir Belcot. Constantin Tănase stă şi joacă la Iaşi. Trece timpul. La 40 de ani revine în Bucureşti. Ia parte la o licitaţie cu un prieten actor, câştigă licitaţia şi închiriază localul de pe Strada Academiei, unde va construi celebrul teatru “Cărărbuş”. A construit clădirea cu un arhitect Algi Van Saanen, în configuraţia unui cărăbuş.
Vară toridă. Anul 1912. Tănase face inaugurarea Teatrului “Cărărbuş”, cu balet de 25 de persoane, cu orchestră nouă formată din absolvenţi de Conservator din anul acela.
Primele reviste: Ai greşit adresa, Până când, Brambura.
Se căsătoreşte cu Virginia Tănase. Urmează revistele: Colac peste pupăză şi Una şi bună.
Revistele satirizează realitatea imediată cu sarcasm şi vervă polemică, moravuri, imoralitate, corupţie..
Spectacolele erau de mare calitate. Aşa e viaţa, o celebră revistă, avea melodii de Elly Roman, renunţându-se la excesul de muzică străină.
Următoarea temă a viitoarelor reviste a fost “lupta pentru putere a partidelor de guvernământ”, monstruoasa coaliţie, lupte pentru un os mai mare.
Revista cunoaşte un succes fără precedent, iar Constantin Tănase rămâne inegalabil în acest sector. Extraordinar manager, organizator, director. O aduce în ţară pentru un spectacol grandios pe Josephine Bober.
Urmează revistele Ai, dai, n-ai! şi Alo! Radio Cărăbuş. Cum în această perioadă pleacă la Berlin şi face un film, “Visul lui Tănase”, care are mare succes, în 1934, în revista Cărăbuş Express lansează o bombă: Maria Tănase.
Este sărbătorit la 55 de ani cu surle şi fanfare. N. Titulescu este printre invitaţi şi alte mari personalităţi ale timpului.
Pe 23 decembrie 1937, în sala Eforiei, are loc premiera comediei “Poftă bună la Cărăbuş”, când izbucneşte un put