- Festivalul Internaţional Shakespeare Bucureşti -

Criza economică a lovit în Shakespeare. Lipsa bugetului (sau a „bunăvoinţei” finanţatorilor – primărie, ministerul culturii etc – de a direcţiona o parte din buget către cultură în an electoral, cînd Eştii locali sînt mult mai importanţi decît Hamleţii de aiurea) a făcut ca în acest an, extensia bucureşteană a Festivalului Shakespeare de la Craiova să fie restrînsă la trei spectacole: Hamlet în regia lui Nikolay Kolyada, Romeo şi Julieta în varianta lui Oskaras Koršunovas şi Orâ de Otelo (A Dance Ceremony) regizat de Eugenio Barba.

Spectacolul lui Nikolay Kolyada şochează vizual. Nu e vorba de cine ştie ce lucruri nemaivăzute care se întîmplă pe scenă sau de tabuuri încălcate, ci de estetică. Hamlet este pur şi simplu un spectacol urît. Anticalofilia este explicită şi face parte din concepţia regizorală. Dincolo de şocul vizual, Hamlet este un spectacol solid construit.

Kolyada face din Elsinore un sat tribal, o societate primitivă care funcţionează ritualic, în care stările, sentimentele, senzaţiile sînt redate cu mijloace teatrale primare (mimică şi gest). Familia regală a Danemarcei devine Familia Addams în epoca de piatră. Atmosfera este creată în detaliu şi susţinută întreg spectacolul: dansuri tribale, o anume expresie corporală (tîmpă) pe care personajele o conservă pînă în final, muzica cvasipermanentă, puternică şi benefică (contrapunctează urîtul vizual cu ritmurile demente ale tobelor). Este un univers brut în care oamenii sînt dominaţi de latura animalică. În această lume redusă la elemente esenţiale în forme abrazive, povestea lui Hamlet se integrează perfect căci este una a sentimentelor şi acţiunilor primare: dragoste, ură, dorinţă, trădare, răzbunare, moarte. Sclipirea lui Kolyada vine din faptul că primitivitatea Elsinorului său este posterioară, nu anterioară unei civilizaţii. Es