Guvernul pregătit să ia gestiunea administraţiei ţării se află în febra debutului. Dacă va fi investit de Parlament printr-un vot pozitiv, de luni, 7 mai, Ponta va fi intrat în istorie, ca prim-ministru. Al şaselea din acest mileniu, al 11-lea după Revoluţie. Avem, aşadar, un nume nou care a fost gratulat de Adrian Năstase cu o titulatură care a părut o ironie la acea vreme, prin 2002, “Micul Titulescu”. Discuţia de răscruce se duce în aceste zile pe o temă exclusiv pecuniară: recuperarea impozitelor neconstituţionale pe pensii şi mărirea salariilor ciuntite de regimul Băsescu. Sunt mai ales probleme financiare şi fiscale trecute prin “ciurul” unor negocieri în mare viteză cu FMI care stabilise deja, printr-o scrisoare cu Guvernul Ungureanu, intenţia guvernului în politicile economie. Chiar şi titulatura – scrisoare de intenţie – este destul de explicită - arată cam ceea ce ar vrea să facă guvernul. De la intenţie la faptă este o distanţă care presupune multă voinţă. În spiritul nostru există şi un proverb important – a promite este nobleţe, a te ţine de cuvânt - înseamnă burghezie. A fost adaptat în stil pur românesc – e nobil să promiţi şi o prostie să te ţii de cuvânt. Aşadar să aşteptăm intenţiile din scrisoare şi apoi – mai vedem!

Pe lângă FMI, România mai are câteva angajamente la care trebuie să se raporteze: parteneriatele strategice – cu SUA în primul rând, dar pe listă mai apar şi altele, semnate cu mare largheţe şi optimism de Băsescu Traian – cu Franţa şi Polonia.

În parteneriatul strategic cu SUA, preşedintele a angajat ţara într-o politică de apărare foarte strânsă de interesele superputerii. Afganistanul şi scutul antirachetă sunt priorităţile militare dar, sunt şi alte capitole urmărite cu mare atenţie de ambasadorul Gitenstein, un fel de Vişinski de tip nou, dar la fel de apăsător. Ştim cât de vehement a fost când a sărit să apere “dem