Cand ma uit la Corina Dumitrescu, ministrul propus al Educatiei, cea cu marile probleme de CV, dar si mai marile probleme de integritate, cu ANI sau nu, am o senzatie de deja-vu. Am mai vazut-o undeva, sub alte forme si alte infatisari.
Poate ca am vazut-o sub forma Monei Pivniceru, o alta vajnica membra a Consiliului Superior al Magistraturii. Poate am vazut-o sub forma familiei de judecatori Costiniu. Poate am vazut-o sub forma altei personalitati care se perinda, invariabil, in acelasi cerc si cam aceleasi functii, pe care le schimba de-al lungul anilor - judecator la ICCJ - membru CSM - judecator CCR - neaparat profesor intr-o universitate particulara - senator sau deputat, aproape intotdeauna PSD. Oamenii sunt diferiti, principiile lor de viata sunt aceleasi.
Sunt acea gasca - de multe ori cunoscandu-se realmente intre ei foarte bine - sau comunitate de interese, care reprezinta cel mai bine increngatura de smecherie si antireforma din justitie si invatamantul superior. Sunt acei oameni care sunt legati prin mii de fire vazute si nevazute nu doar intre ei, ci si de politica, pe care o folosesc intr-un singur scop. Acela de a-si pastra privilegiile. Cand e nevoie, chiar preluand un minister, precum al Educatiei, pentru a restabili "ordinea" pe care le-o stricase Funeriu "ala" si "a avea grija" de lucrurile de care trebuie sa aiba grija.
"Ce voia acel Apus?"
Ce-i reprezinta pe ei? Cred ca nu e un secret pentru nimeni - onoarea si legea, desi nu asa cum le intelegem noi. Luand-o incet-incet, cu inceputul, nu putem, dar chiar nu putem sa nu spunem ca oamenii astia sunt realmente, fara tagada, fara umbra, oameni de onoare. Intre ei. Daca nu credeti, cititi stenogramele cu judecatorul Costiniu din dosarul senatorului PSD (autosuspendat) Catalin Voicu, marele papusar de procese. Costiniu si Voicu isi promiteau intre ei ono
