Victor Ponta a învățat bine cel puțin o parte a lecției: nu e bine să te pui cu nemulțumirea publică. Urmărind ce a apărut în mass-media, având, cel mai probabil, feed-back și din alte direcții, a decis să-i retragă, într-un mod, totuși, elegant, Corinei Dumitrescu nominalizarea la funcția de ministru al Educației. Mai mult, a reușit să transforme momentul într-o victorie. E drept, pentru asta a fost ajutat și de context. Pentru că ziua de duminică a fost una perfectă pentru Victor Ponta și social-democrați. Mai întâi a venit concesia/cadoul de la FMI legat de reîntregirea salariilor și returnarea sumelor din pensii încasate ilegal (detalii aici), după care, seara, a fost anunțată victoria lui Francois Hollande în fața lui Nicolas Sarkozy în Franța. Cum ar veni, o seară în care Victor Ponta își permitea să fie mărinimos, să-i ofere presei și opiniei publice satisfacție, prin înlocuirea Corinei Dumitrescu.

Interesant e că în anunțul de retragere a nominalizării Corinei Dumitrescu, Victor Ponta a dezvăluit și agenda viitorului (posibil) ministru al Educației, Ioan Mang: admiterea în clasa pregătitoare, bacalaureat, admiterea în liceu. Cum ar veni, atribuții mai degrabă de administrare, de mentenanță. E un fel de liniștire a apelor, o amânare a controverselor care se aprind mereu atunci când e vorba de cea mai mică schimbare în acest domeniu. Pentru că dincolo de dublul ”n” din CV, de studiile Corinei Dumitrescu la Stanford (lipsa lor totală ori doar lipsa de consistență), problema de fond era alta: grupul și direcția pe care acest grup ar fi putut s-o imprime Educației. Atât cât a avut ocazia să fie în centrul atenției publice, Corina Dumitrescu a oferit, pe deplin, imaginea imposturii și a parvenitismului. Nu greșelile (datorate vitezei unui funcționar public) din CV și nici derizoriul care acoperea mențiunea ”studii la Stanford” (în realitate cel mult urmar