AmintiŢi-vă că suntem toŢi creaŢia lui Dumnezeu Şi că Tatăl ceresc ne iubeŞte, indiferent de cum ne arată oglinda: slabi sau puternici, scunzi sau înalŢi, cu plete sau fără. Dumnezeu ne iubeŞte pentru sufletul din noi Şi nu pentru "carcasa" în care acesta sălăŞluieŞte, pentru că Dumnezeu "locuieŞte" în sufletele noastre. Şi locuieŞte în sufletele noastre pentru că doar acolo se găsesc bunătatea Şi frumuseŢea cu care El ne-a dăruit când am venit pe lume.
Dacă ne vom aminti aceste adevăruri, atunci vom îndrăzni să ne evaluăm cu mai multă bunăvoinŢă Şi vom descoperi că suntem frumoŞi, talentaŢi, utili Şi iubiŢi. Şi, după noua evaluare, ne vom etala în toată frumuseŢea Şi unicitatea individuală, aceea pe care am primit-o în dar încă de la naŞtere.
Ca români, vedem în aceste zile semnele unei speranŢe Şi ale unei solidarităŢi la nivel de naŢiune. S-ar putea să fie o oportunitate, pentru a ne reconsidera ca indivizi care aparŢin unei naŢiuni mereu surprinzătoare.
O naŢiune cu IQ la nivel înalt, care a fost supusă unor experimente la limita rezistenŢei Şi a suportabilităŢii, dar din care poporul a ieŞit de fiecare dată mai puternic Şi mai determinat. Poate trăim din nou un moment astral al României, ca acela din 1989, când, toropiŢi de frică Şi fără a mai avea ce pierde, am "explodat". Şi am fost unici pentru o lume întreagă. Noi toŢi am fost atunci frumoŞi.
Niciunul dintre noi nu ar trebui să se simtă vinovat pentru "experimentul" care a urmat. CredeŢi-mă, de-a lungul istoriei România a fost mereu o "pradă" disputată oneros din interior, dar Şi din exterior. De aceea, nu trebuie să ne considerăm vinovaŢi pentru experimentele suportate. AmintiŢi-vă că dăinuim aici de mii de ani. AmintiŢi-vă cine am fost Şi cine vom fi din nou!
AmintiŢi-vă că suntem toŢi creaŢia lui Dumnezeu Şi că Tatăl ceresc ne iubeŞte, indiferent de cum ne arată oglinda:
