Sigur ca luand in calcul istoria politica a unui cetatean care a strabatut intocmai drumul politic al d-lui Emil Boc, ca ulterior sa te hotarasti sa candidezi la functia de primar al Clujului, e nevoie cel putin de un curaj imens.
Sunt multi care ar aduce in discutie aici, fara indoiala, alte "argumente", insa, pentru decenta textului, eu n-am sa le folosesc. N-am s-o fac, asa cum nu am facut-o nici cand d-sa era primul ministru al Romaniei si cand o mare parte a populatiei tarii folosea acest tip de argumente, cerandu-i, in disperare, in mai toate orasele tarii, demisia. Am considerat atunci ca pentru un clujean nu se cadea sa-l ataci pe omul care a trimis spre administratia Clujului, poate, cea mai importanta suma de bani, suma care astazi se poate vedea in autostrazi, centuri si nu in ultimul rand, in superba "Cluj Arena". Dar astazi d-l Emil Boc vine in orasul sau sa ceara votul cetatenilor, pentru a le conduce destinele. Ca si cand d-sa n-ar fi fost prim-ministru atatia ani, ca si cand peste noapte, populatia Clujului ar fi devenit amnezica, iar d-sa, ca un Fat-Frumos, s-ar fi dat de trei ori peste cap, transformandu-se intr-o veritabila "Mutter Courage" a PDL.
Cred ca pentru cel care a fost pentru atatia ani, totusi, primarul Clujului, care si-a parasit orasul pentru a deveni premier, alocarea acestor bani a fost singura sa legatura cu orasul in care se-ntoarce azi. Ca orice politician plecat de la tara si "ametit" de aerul tare al puterii, dl. Boc a inceput prin a nu-l mai interesa viata Clujului: nici un interviu in presa clujeana, nici un popas prin vreo redactie, a vreunei media clujene, la nici una din vizitele, de-a lungul multor ani, in orasul sau. Semn ca din mijlocul girofarurilor nu mai e interesant sa mai vezi cum traiesc jurnalistii provinciali pe care altadata i-ai curtat atat de asiduu... Iar despre cum traiesc oamenii care se infor
