Staţia de autobuz din Piaţa Bulgarilor. Oameni aşteptând răbdători sub umbra copacilor, schimbând impresii fugare. Din două încercări mi-am găsit o doamnă care m-a pus în temă cu ce mijloc de transport pot ajunge în comuna Sântana, cât costă un bilet şi pentru că aveam acelaşi drum, până la cap de linie ştiam tot ce trebuie ştiut despre o comună în „fierbere” înaintea alegerilor! Desigur nu făceam politică, dar exprimându-ne părerea despre drumuri, podeţe, şcoli şi grădiniţe… nici departe nu eram să aflu cât de independentă e interlocutoarea mea.

Nu m-a mirat să constat că nici la ţară nu se mai practică acea prietenie la cataramă, fiecare fiind închis în propriul său turn de fildeş. M-a mirat în schimb cât de reticenţi au devenit când credeau că ar putea fi auziţi sau „să nu care cumva să de Domnul” să fie văzuţi discutând cu străinii despre problemele din comună. „Ştiu multe, doamnă, dar mi-e teamă să vorbesc”, mi-a răspuns din mers un om între două vârste. Şi nu l-am întrebat secrete de stat! Îl întrebam de o fostă colegă, pe care nu am mai vizitat-o de ani de zile!

Cineva mi-a explicat apoi că ochiul format al sătenilor m-a dibuit că nu-s de prin partea locului şi dacă n-am venit să cumpăr una din frumoasele lor case puse la vânzare, e sigur că fac o vizită pre-electorală! Şi lor le e frică să vorbească! De ce? Pentru că nu se ştie care dintre candidaţi „iasă” şi nu e bine să te pui rău cu niciunul dintre ei. Cel mai tare se tem de „fostul-fostul”, „ăl de acum cică nu a făcut nimic, că n-are primăria bani”… Au mai auzit că „ar fi unul independent, dar nu-l cunosc”, aşa că n-au ce zice, „poate viceprimarul ar putea schimba ceva”, dar indiferent cine va fi alesul, nu-i bine să-l vorbeşti.

Nici de bine, nici de rău!

Staţia de autobuz din Piaţa Bulgarilor. Oameni aşteptând răbdători sub umbra copacilor, schimbând impresii fugare. Din două