Azi am fost foarte ocupat și nu am putut urmări dezbaterile din Parlament, cu ocazia votării noului guvern. Deși mi-aș fi dorit să asist la nașterea primei guvernări care nu vine la putere prin alegeri, ci prin troc. Citisem vești interesante, cum că se discută despre creșterea salariilor bugetarilor, despre menținerea camerelor de filmare la Bacalaureat, despre continuarea acordului cu FMI, despre privatizări, așa că am rămas puțin pe gânduri: Păi dacă noii guvernanți vor să facă ce au făcut și vechii, de ce a mai fost nevoie de schimbare? Ca să vină ai noștri la putere și să plece ai lor? Sau o să avem, în sfârșit, o guvernare care să arate că are drept priorități nevoile oamenilor și nu pe cele ale colegilor de partid, așa cum au fost acuzați foștii? Optimist din fire, înclin spre varianta a doua, pentru că i-am crezut pe useliști când au spus că, odată veniți la putere, vor guverna mai bine. Plus că am mai avut o surpriză: guvernul Ponta a fost votat și de pedeliștii care spuneau ieri că nu susțin noul cabinet. Deci este, de fapt, aproape un guvern de uniune națională, pentru că a fost votat de toate partidele (cu excepția UDMR, dar acolo vorbim de o uniune culturală care este interesată doar de maghiari). Și-atunci, dacă toată lumea votează cu noul guvern, eu de ce să nu am încredere în acesta? Dimpotrivă, cred cu tărie că va face o grămadă de lucruri bune și că următoarele șase luni vor fi cele mai bune din istoria politică a României. Și nu, nu glumesc. Chiar sunt optimist în ceea ce privește guvernul Ponta și reprezentanții săi din teritoriu. Pentru că eu am crezut toate promisiunile USL din perioada sa de opoziție și consider că multe dintre acestea vor fi și puse în aplicare. E timpul ca un partid, sau mai multe, cum este cazul USL, să se țină de promisiuni. Așa că mă pregătesc să conduc pe sutele de kilometri de autostradă, să plătesc TVA mai mică, să scad