El fiind al nimănui acum. Ca şI cum el i-ar înfia. Nu ei ar trebui să-l primească în partid, ci el ar trebui să-i integreze în absolutul fiinţei ungurene. Sala Palatului se umpluse de pedelişti veniţi în excursie cu autocarul. De aici şI moţăiala. În primele rânduri, grei partidului şI picioarele Robertei, lungiiiii ca expunerea lui Boc.
Cota de vioiciune a sălii a fost înălţată de discursul maiakovskian al lui Mihai Răzvan Ungureanu, al cărui entuziasm risca să bage în rezonanţă clădirea. E greu de spus cum este MRU cu adevărat. Tipul echilibrat de la SIE, tipul care se răţoia la puturoşii rămaşi fără case în iarnă, tipul care călca apăsat pe aleile Neptunului, spre întâlnirea cu Băsescu, sau tribunardul de la Sala Palatului, care încheia apoteotic: "Staţi cu fruntea sus şI fiţi ungurenii mei!” ?
Lui Ceaşcă nu i-a dat prin minte să strige "Fiţi ceauşeii mei!”
Luat la mişto la Cluj, Boc s-a dezlănţuit la Bucureşti, în sala cu ungureni în devenire. E drept, nu le-a urlat de la obraz: fiţi bocii mei! - în schimb, omul cu fundul imortalizat pe you tube a continuat imperturbabil cu tâmpenia că el şI ai lui au salvat România. Că urmare a performanţelor lor, sunt posibile reîntregirile de azi. Fractura de logică a aruncat pedeliştii în delir.
Cum să le demontezi prostia asta ca s-o priceapă şI ei?
Chinul guvernului Ponta de a reintregi n-avea loc fără uluitoarea performanţă a lui Boc de a tăia. Într-un film cu proşti pare logic. Boc nu pare afectat. Este personajul care ia şuturi, miştouri, scatoalce şI iese beton. Dovadă, ameninţarea caraghioasă din final: vedem noi, în noiembrie, după alegeri, cine va avea dreptul de a guverna România.
În acest scop, ca să atingă previziunile lui Boc, pedeliştii se pregătesc cu sârg. În judeţul lui Flutur, sucevenilor li se sugerează cu delicateţe încă din aceste zile:
