În 6 mai Franţa, unul din motoarele UE, îşi votează preşedintele, iar Grecia, ţapul ispăşitor al ultimilor ani, un nou Parlament. Schimbarea e cuvântul de ordine, dar alegerile pot aduce ceva cu mult mai im­portant: renunţarea în UE la reţeta exclusivă a austerităţii. Cărţile de joc se reîmpart şi Europa e pe cale, în urma unor schimbări politice, să fie ne­voită să discute ceea ce a lăsat deoparte în ultimii ani - variabilele unui Pact euro­pean pentru creştere.

François Hollande a făcut din rene­gocierea Pactului Fiscal miza abordării relaţiilor Franţei cu Europa (nu trebuie uitat că Franţa se situa anul trecut prin­tre statele europene cu cel mai ridicat nivel al deficitului structural - apro­xi­ma­tiv 7% din PIB-ul ţării). Can­didatul socia­list vorbeşte de o altă direc­ţie, care să lase în urmă auste­ritatea. În progra­mul său prezidenţial (pag. 12), Hollande vorbeşte despre "rene­go­cierea Pactului Fis­cal prin privilegierea creşterii şi a creării de locuri de muncă, între altele prin reorientarea Băncii Centrale Euro­pene în această direcţie şi prin intro­du­cerea de euro-bonduri". În ul­tima săp­tă­mână Mario Draghi, pre­şe­dintele Băncii Centrale Euro­pene, dis­cută des­pre necesitatea unui "Pact pen­tru creş­tere", precizând că nu există niciun fel de contradicţie între acesta şi Pactul Fis­cal. Pactul de creştere ar viza redu­ce­rea cheltuielilor publice, dar nu a in­ves­ti­ţiilor publice, precum şi un "nu" ho­tărât spus creşterii taxelor. Sub deviza "fle­xibilitate, mobilitate, echitate", ref­or­mele structurale, vizând în primul rând crearea de locuri de muncă, ar fi soluţia.

Există deci toate premisele ca Guvernul României, instalat în 8 mai, să se trezească într-o nouă Europă. O Europă în căutarea unui nou model, a identităţii şi a creşterii economice. Nu trebuie uitat că în martie şomajul în zona euro a atins un nou maxim. Unde este aşa