Din opoziţie, democrat-liberalii şi-au lansat ieri candidaţii pentru locale. De la eveniment a lipsit preşedintele Traian Băsescu, dar a participat ex-premierul Mihai Răzvan Ungureanu, al cărui discurs a strâns mai multe aplauze decât cel al liderului Emil Boc.

Pentru mulţi democrat-liberali, discursul lui Mihai Răzvan Ungureanu poate să fi părut contradictoriu, în condiţiile în care, pe de o parte, a lăudat eforturile PDL de a scoate România din criză, iar pe de alta, a subliniat că echipa pe care el a condus-o a realizat în aproape trei luni de guvernare „ce mulţi alţii nu au reuşit să facă în ani". În acelaşi discurs, Ungureanu a transmis un avertisment dur: „Nu cred că tot greul duce spre bine, cred că aşa nu se mai poate face politică în această ţară. O altfel de politică înseamnă o politică onestă, o politică orientată spre interesul celui mai umil cetăţean al acestei ţări. (...) Şansa este dreapta", a declarat Ungureanu. Unii democrat-liberali l-au aplaudat, alţii au ridicat din sprânceană, mai ales că tocmai sloganul sub care a fost organizată lansarea candidaţilor a fost „Tot greul spre bine".

Ce se ascunde în spatele acestui discurs aparent ciudat al ex-premierului? Dar în spatele invitaţiei „Fiţi ungurenii mei"? Mai ales că, înainte cu doar un minut, Ungureanu spunea, în faţa mai noilor şi vechilor lideri ai PDL, că mulţi democrat-liberali îi zic că-şi pun speranţa în el. Practic, discursul lui Mihai Răzvan Ungureanu nu face decât să alimenteze şi mai mult scenariile potrivit cărora lucrează la lansarea unui nou proiect politic, care să regrupeze părţi din PDL şi PNL. Mai precis, acea parte din PDL „nepătată" în ultimii ani de guvernare şi neimplicată în jocurile „vechii gărzi". Mecanismul de triere a democrat-liberalilor a fost explicat, în urmă cu aproape o lună, de europarlamentarul Monica Macovei. Aceasta a subliniat, de alt