Trecerea de la Guvernul Ungureanu la Guvernul Ponta, deci de la alianţa creată în jurul PDL la cea reunită în USL, marchează o premieră în viaţa noastră politică – schimbarea puterii în timpul ciclului electoral.
Nu e ceva similar cu guvernarea minoritară a PNL din vechiul ciclu electoral, pentru că atunci o parte a coaliţiei a rămas la putere, cealaltă trecând în opoziţie. O altă premieră este fenomenul de „coabitare" instalat între preşedinţie şi noua majoritate parlamentară şi guvernamentală. Sunt foarte curios cum va merge dată fiind relaţia extrem de tensionată din trecut. Deocamdată, noroc că e vorba doar de şase luni. Desigur, dacă actuala putere nu va câştiga alegerile din noiembrie, fapt care ar prelungi fenomenul, dacă nu cumva va conduc la o nouă tentativă de suspendare a preşedintelui. În sfârşit, dacă Guvernul Ponta nu va trece prin Parlament, am putea asista la o treia premieră politică românească, întrucât s-ar deschide drumul către alegeri anticipate. Scriu acest articol tocmai când a început audierea viitorilor miniştri în Parlament, dar nu cred că noul guvern nu va trece proba învestiturii, sprijinul obţinut de premierul desemnat - UNPR, minorităţi - fiind acoperitor.
Cât priveşte echipa guvernamentală, după câteva nominalizări ciudate, precum dnii Alistar, Şova şi dna Dumitrescu, s-a ajuns la o formulă acceptabilă, cu câţiva „grei", ceva „prospătură" şi, în echipa finală, fără personaje foarte controversate. Guvernul s-a mişcat repede chiar înainte de învestitură, ajungând la un acord cu FMI, BM şi UE în ceea ce priveşte „reîntregirea" salariilor şi recuperarea banilor reţinuţi ilegal de la pensionari. Opoziţia nu poate contesta aceste măsuri reparatorii, nu doar pentru că au acordul finanţatorilor internaţionali, ci şi pentru că ultimul Guvern Boc şi Guvernul Ungureanu promiseseră că vor face acelaşi lucru. O problemă pune aplicar
