Cu săptămâni bune în urmă, în Republica Moldova s-au început pregătirile în legătură cu comemorarea, de către unii, sau serbarea, de către alţii, a zilei de 9 mai.

Pentru unii evenimentul este „marea victorie asupra fascismului", alţii sunt împotriva acordării unei semnificaţii de tip sovietic, ce neagă crimele comise de regimul comunist după victoria împotriva Germaniei naziste şi tinde să echivaleze regimul sovietic cu democraţia. O a treia categorie de moldoveni sunt de părerea că pe 9 mai trebuie să sărbătorim Ziua Europei şi nimic mai mult.

Am asistat deja la confruntări la nivel simbolic între susţinătorii „panglicii Sfântului Gheorghe", pe de-o parte, şi a tricolorului, pe de alta, o istorie care se repetă deja de câţiva ani. Ea reflectă o competiţie pentru interpretarea unui eveniment.

EDITORIAL De ce PCRM se află în degringoladă?

În primul caz, e vorba de majoritatea populaţiei rusofone, dar şi de o parte deloc neglijabilă a celei românofone, care nu scapă ocazia de a-şi arăta adeziunea faţă de un spaţiu cultural şi geopolitic, cel estic, dominat de Rusia, şi, totodată, ostilitatea sau cel puţin scepticismul faţă de spaţiul comunitar, cel european în ansamblu şi cel românesc în speţă.

Retroactiv, cei mai fervenţi susţinători ai identităţii naţionale româneşti simt nevoia de a-şi exprima dezacordul cu cetăţenii proestici şi proruşi prin afişarea tricolorului românesc (care este acelaşi în dreapta şi în stânga Prutului, chiar dacă pe unii îi deranjează stema încadrată pe cel al Republicii Moldova).

De aceea se observă că primii invocă un simbol de inspiraţie religioasă, devenit, fără îndoială, unul cu o încărcătură culturală şi lingvistică disimulată şi, poate, de aceea atrage atât de mulţi susţinători în public.

Dacă simbolul celor care susţin ideea de „9 mai - ziua victoriei" ar fi drapelul sovietic sau cel al Rusiei